Poezie NU POŢI TU?

NU POŢI TU ?





Nu poţi tu să vii la Domnul,

de amâi mereu-mereu,

şi trăieşti în lumea largă

fără nici un Dumnezeu ?



Şi chiar dacă ai vreunul

şi-l păstrezi în al tău cort,

dacă tu îl porţi prin lume,

n-ai decât un idol mort.



Nu poţi tu să laşi odată

viaţa plină de păcat,

când Isus stă şi te-aşteaptă

să-ţi dea un veşmânt curat ?



Ai să vrei cândva în viaţă

ca risipitorul fiu,

să te-ntorci la Domnul slavei,

însă fi-va prea târziu.



Dacă azi nu-I dai crezare

şi din inimă ţi-L scoţi,

mâine să-ţi mai schimbi destinul

nu ştiu dac-ai să mai poţi!



Nu poţi tu să tragi zăvorul

pentru Domnul Savaot,

ce-ar putea să-ţi spargă uşa

şi cu viaţa ta cu tot ?



Însă dragostea din Domnul

să deschizi tu singur vrea,

ca apoi din cer iertare

şi lumină-n dar să-ţi dea.



Nume sfânt şi haină nouă,

părtăşie din belşug,

stropii fericiţi de rouă,

har să tragi cu El la jug.



Iar în faţa veşniciei,

crucea când se va-ncheia,

tu cununa bucuriei

de la Domnul vei lua.