Poezie ISUS ACUM

ISUS ACUM





Isus îmbracă iarăşi haina

de slujitor şi rob smerit,

să ducă lumii noastre taina

iubirii care-a suferit.



Mereu prin târguri şi prin sate

Îl poartă dorul Său stingher

să-mpartă iarăşi nestemate

şi raze care vin din cer.



El Se opreşte la sărmanii,

cei fără pâine şi-adăpost

să le ofere dragi Betanii,

cu bucurii ce n-au mai fost.



Bolnavii mulţi Îl înconjoară

de El să se atingă iar.

Isus, luând a lor povară,

le dă salvarea Lui prin Har.



Izvor de tainică putere,

de biruinţe-n încercări

şi de senină mângâiere

curg pe-ale Domnului cărări.



Nu-L vezi, prietene, cum trece

Isus şi azi pe strada ta ?

De ce-L priveşti atât de rece,

când El ca să-I vorbeşti ar vrea ?



Cum poţi să stai aşa departe

de singurul Izbăvitor,

care-a răbdat pe cruce moarte

să ai prin El un viitor ?



Nu-L mai sfida cu-a ta privire,

ci reculege-te acum.

Deschide-I poarta cu iubire!

Nu-L mai lăsa să stea în drum!



El îţi aduce-n dar iertare,

dar spune-I Lui păcatul tău

şi vei primi eliberare

prin Duhul Sfânt, de orice rău.



Dar de-L refuzi, ce-amar vei plânge,

când norii tristei judecăţi

pe cerul tău cândva s-or strânge

şi-n faţa Lui ai să te-arăţi!...



Nu va mai fi Mântuitorul

cu chip de rob smerit şi blând:

va deveni Judecătorul

ce vede orice pas şi gând.



Şi-ai să-ţi aduci atunci aminte

că pe pământ, pe când trăiai,

Isus, cu dragostea-I fierbinte,

voia s-ajungi şi tu în Rai.



Dar tu, prea plin de-a ta mândrie,

ah, L-ai respins pe Dumnezeu!

Acum te-aşteaptă-o veşnicie

fără Isus, în chinul greu!