Poezie Zacheu (5)

ZACHEU





Dintr-un dud, de la-nălţime,

vameşul Zacheu privea,

către Domnul prin mulţime,

şi nespus se bucura.



Era singura-i dorinţă:

să-L cunoască pe Isus.

Şi pe-o scară de credinţă,

el urca acum mai sus.



Şi deodată-n drum se-opreşte

Sfântul sfinţilor, Hristos.

- "O, Zacheu, Isus vorbeşte,

vino mai degrabă jos!



Astăzi trebuie, ştiu bine,

să rămân în casa ta."

Şi lăsând orice ruşine

vameşul se cobora.



Cu o mare bucurie

L-a primit el pe Hristos.

Mulţi cârteau, plini de furie:

"Intră la un păcătos!!..."



Dar Zacheu, luând 'nainte

vorba pocăinţei lui,

a rostit cu dor fierbinte

hotărârea Domnului:



- "Iată, Doamne, jumătate

dau din avuţia mea.

Iar pentru o nedreptate

împătrit napoi voi da!"



Domnul fără să-i mai ceară

alte lucruri de făcut.

"Iată", le vorbeşte iară

celor ce l-au cunoscut:



"Astăzi a intrat salvarea

şi în casa lui Zacheu,

căci şi el avea chemarea

lui Avraam din Dumnezeu!



Fiul Omului în lume

n-a venit spre-a pedepsi,

ci spre Ceruri să îndrume

pe toţi cei ce-L vor primi."



*

Tu, prietene, ce-n viaţă

mult ai vrut, adeseori

să-L priveşti pe Domnu-n faţă,

pe-al tău cer negru de nori,



şi să-I spui Lui tot necazul,

care prea uşor te-a frânt

când s-a ridicat talazul

de furtuni, de ploi şi vânt,



iată, astăzi Domnul trece

printre fraţi prin adunări.

Nu privi la vremea rece,

nici lumeştile cărări.



Piedici sunt şi vor fi multe

când la Domnul vei veni.



Inima doar ea s-asculte

glasul sfânt ce-ţi va vorbi.



Şi-ţi va spune poate-n taină:

"Lasă viaţa ta de-acum,

a păcatului tău haină,

şi alege noul drum!



Drum de har şi de lumină

cum Zacheu s-a fericit

într-o zi blândă, senină,

când pe Domnul L-a primit!"



Vino, vino mai aproape

de Isus, de cer, de Rai!

Domnul e-un izvor de ape

vii, prin fericitu-I grai.



El e gata să primească

legământul ce îl faci,

pentru-o viaţă creştinească

cu Cel Sfânt să te împaci.