Poezie TOATE NE VORBESC DESPRE ISUS

TOATE NE VORBESC DESPRE ISUS



Sub semnul intrebarii,sta astazi omenirea,

Sau, ne-ndoim de asta,sau credem ca-i minciuna?

E o intrebare, cheie, pe care omenirea

Si-o pune de milenii,dar cine sa o spuna?



O,spune Domnul nostru,insusi Isus Cristos

O spun chiar si Scripturi,ce-s scrise din vechime

Puterea Lui,marirea si slava si-a dat jos,

S-a nascut muritor,sai a facut, doar bine



Din cerurile-nalte,si de la tronul Sau,

Cind Tatal, l-a trimis jos pe pamint,la moarte

Si marele pacat,El Fiu de Dumnezeu

Asupra-i l-a luat, si ne-a scapat de toate



O stea stralucitoare, pe cer a aparut,

Cind Domnul, s-aintrupat,s-a facut muritor

Acesta, a fost semnul, ca Isus, s-a nascut

Sa duca inspre ceruri,alesul,sau popor



Chiar si copilaria, i-a fost,deosebita

Era mereu cu Tatal,la Templu-si petrecea

Multimea-L,asculta, cu dragoste vadita

Cu totii, Il urmau, si-n pilde le vorbea,



La oameni, le spunea pe Domnul sa-l iubeasca

Si mult sa ii iubeasca,pe cei din jurul lor

S-aibe credinta multa,Satan sa nu-i prosteasca

Pe drumul drept, sa mearga, de mintuirea, vor



Celor apropiati, discipoli ce-L, urmau

Despre El, povestea,si ce-avea de facut

De tot ce va venii,vestea, chiar moartea Sa,

El, Planul Mintuirii,L-a vrut si a tacut.



A acceptat,sa moara de dragul omenirii

Pe Golgota, suind, cu crucea grea in spate

Cu drag, El se gindea la clipa mintuirii

Doar, daruindu-si viata, putea ca sa ne scape



Si a ajuns, la cruce,apoi L-au rastignit,

Cu altii, doi tilhari, la stinga si la dreapta,

Scuipat, batut, hulit, si rau batjocorit,

Nici urma de pacat,n-avea in a Sa, fapta



El a trecut,prin chinuri,si lumea a salvat

Cu trupul plin de singe,si oasele zdrobite

Pe crucea de tortura,El viata Lui si-a dat

A noastre vieti umile,sa fie mintuite.



Avem o datorie, si-o nota de platit,

Ca sa umblam pe calea iubitului,blind Miel,

Si ca sa facem voia, Acelui, ce-a platit

Pacatul nost, de moarte,ce-am fii fost,fara EL?



Am fii umblat bezmetici,inspre intunecime

Si am fii plins amar, in Iadul cel de foc,

Dar, Domnul nost Isus,din rau a facut bine,

Si sus, la Tatal Sau,cu El ne-a facut loc.



De EL,sa fim lipiti asa precum o umbra,

Si niciodata-n viata, sa nu ne despartim

Sa, stam,daca El sta,sa mergem, de El umbla,

Si toata viata noastra, Lui sa i-o dedicam.



El ne-a daruit viata, si slava Lui mareata,

Ca sa raminem vesnici, pe El, sa-Linsotim

Prin jertfa-i de iubire,am capatat speranta

Si pentru aceste daruri,noi, trebuie Sa-L iubim



amin