Poezie Eu si tu L-am rastignit

Eu si tu L-am rastignit prin multele pacate

Intr-o lume-n care viata e platita cu dreptate.

Dar El muri de buna voie si stand crucificat

Acum prin moartea Lui pe cruce, orice om este salvat.





Eu si tu L-am rastignit prin marea-ni nepasare,

Prin vorbe dure si-aspre hule ce-amutea orice suflare.

Am stat privind cum moare Viata, fara sa avem

Macar un strop de cer in inimi, un suflet pentru EL.





Eu si tu L-am rastignit prin soapte reci, straine,

Si-am aruncat cu-ocara-n El, cu ura, cu rusine,

I-am pironit cu ochii nostri, cuie ruginite,

Iar vocea noastra si-al nost' gand si-acum stau amortite.





De ce taci gura cand Isus, e chinuit de moarte?

De ce stai inim-adancita-n lumea de pacate?

De ce ne pierdem viata-n dar pe lucruri care pier?

Doar casa noastra nu-i aici, ea este sus in cer.





Da, El muri jos in tacere fara drept de a vorbi,

Caci viata ta murdara frate pe lemn Il chinui.

Mai bine uita-te si vezi ce e gresit in ea,

Caci nu mai este timp prea mult si lupta-i foarte grea.





Nu mai e timp s-amani pe maine, starea ta adu-o-acum,

La crucea Celuia ce vine cu pasi grabiti pe-al vietii drum.

Preda tu totul azi lui Isus si lasa Lui povara ta,

In bratele-i calzi de Tata, cu dragoste El te-a lua.











Amin