Poezie TIMOTEI

TIMOTEI



Printre-apostolii cu vază, mult smerit şi credincios,

Timotei e plin de râvnă în lucrarea lui Cristos.

Sfântul Pavel şi-aminteşte cum în rugă el plângea

Căutând Împărăţia şi-a neprihănirii stea.



Pavel l-a crescut cu grijă în credinţă şi în har.

În final, ca şi părinte, n-aşteptase în zadar.

Ei doreau ca să se vadă dar apostolul e-nchis

Iar dorinţa vieţii sale deocamdată-i doar un vis.



Chiar de creşti în cunoştinţă şi talente ai cu carul

Şi atunci vrea Duhul slavei să-ţi înflăcăreze darul.

Sesizând acest pericol care se numeşte frica

Timotei putea să-nveţe de la mama şi bunica.



Ce uşor cădem în plasa cea numită-nţelepciune

Prin care vrăjmaşul vine şi în luptă ne răpune.

De aceea sfântul Pavel ucenicului îi cere

Să se-ncreadă-n Domnul vieţii ce-i va da mereu putere.



Dragostea şi chibzuinţa au izvor în Dumnezeu

De-i primim călăuzirea şi la bine şi la greu.

Dar când să mărturisească pe Cristos la orişicine

Peste tânăr vine-ndată sentimentul de ruşine.



Cu nobleţe sufletească Pavel vrea ca să-l îndrume:

„Nici de Domnul, nici de mine nu te ruşina în lume!”

Timotei la suferinţă e chemat cu insistenţă

Nu numai atunci de Pavel, ci de-a Duhului prezenţă.



Când fugim de suferinţă noi tăiem crucea în două

Şi apoi trăim în lume numai cum ne place nouă.

Deturnăm chiar sensul crucii prin reprezentări ciudate

Respingând cu nonşalanţă harul ca pe-o nedreptate.



Timotei citind scrisoarea crucii i-a-nţeles secretul

Şi se bucură în duhul ca şi Habacuc profetul:

„Chiar dacă necazul vine peste viaţa-mi trecătoare

Mă voi bucura în Domnul care-i plin de îndurare!”



Când mulţi ucenici plecară şi doar Pavel stă-n spărtură

Timotei nu-l părăseşte şi se-ncrede în Scriptură.

Sfatul bun şi-l aminteşte şi cu dragoste-l urmează.

Şi în turnul său de veghe tânărul mereu veghează.



Pavel l-ar dori aproape ca să plângă împreună

Dar nu pot să se-ntâlnească într-o vreme de furtună.

Persecuţia porneşte, e războiul crunt al urii

Ca astfel să se-mplinească profeţiile Scripturii.



Dar sămânţa semănată de apostol încolţi-va

Chiar dacă ai săi prieteni vor cunoaşte şi deriva.

Dumnezeul nostru mare ne păzeşte de cădere

Ca s-ajungem sfinţi şi teferi sus la marea Înviere.