Poezie ŞTEFAN (1)

ŞTEFAN



Ştefan plin de-o râvnă mare (numele-nseamnă "trofeu&quot

E ales ca şi diacon de Isus şi Dumnezeu.

El era vorbit de bine de mulţi fraţi cu dor nespus,

Plin de Duh şi-nţelepciune ce-a venit ca dar de sus.



Calităţi deosebite de ales conducător

L-au făcut cu-nflăcărare eminent predicator.

În ascensiune plină Trupul lui Cristos creştea

Iar Ştefan era răspunsul Domnului care veghea.



Până azi avem nevoie de atâţia lucrători.

Secerişul este mare începând cu-ai zilei zori.

Rugăciunea este cheia care va deschide uşi

Pentru noi şi mari ogoare, pentru lucrătorii unşi.



Biblia ne-arată-n Fapte că apostolii dintâi

Au făcut din rugăciune al lucrării căpătâi.

Şi au aplicat Cuvântul chiar aşa cum este scris

Sfinţii să-şi primească aripi către cer şi Paradis.



Ştefan n-a privit mâncarea ca prioritatea lui;

El slujea prin ea altora după placul Domnului.

Banii nu-i orbiră ochii într-o vreme-atât de grea.

Pentru el Cuvântul sacru ţinta vieţii lui era.



Mulţi văzându-i îndrăzneala şi cinstitu-i caracter

L-au urmat pe Domnul slavei, s-au îndrăgostit de cer.

I-au pus totul la picioare să-L slujească pe Isus

Ca Ştefan cu-a lui credinţă, cel de Duhul Sfânt condus.



Când duşmanii-n mod feroce într-un glas l-au acuzat

Ştefan plin de-nflăcărare n-a cerut un avocat.

El se apăra şi singur, Domnul său era prezent

Pe când Duhul îl inspiră prin discursu-i vehement.



Mântuirea-i prezentată simplu, viu şi foarte clar.

Faţa lui era de înger, vorba sare dar cu har.

Condamnarea grea la moarte predica lui i-a adus.

Însă Ştefan era gata pentru Domnul său Isus.



Pe când a vorbit cu patos despre-al Bibliei Cuvânt

Oamenii-aruncau cu pietre ca să-l culce la pământ.

Dar spre ceruri, către Domnul din înaltul Paradis,

S-a rugat pentru călăii ce cu pietre l-au ucis.



Până astăzi toţi martirii au fost blânzi şi răbdători

Precum sunt stropii de rouă peste gingaşele flori.

Cerul lor peste milenii e albastru şi-nstelat

Pentru viaţa de credinţă, pentru tot ce au răbdat.



Ce vedem cu ochii noştri ne arată ce suntem:

Binecuvântare sfântă sau ... al lumii greu blestem.

Dacă ascultăm de Domnul prin credinţă vieţuim

Şi în ceruri vom ajunge ca şi Ştefan când murim.



Rugăciunea spune totul despre caracterul său

Când vrăjmaşii îl omoară plini de ura celui rău.

Cum ne raportăm în viaţă celor ce ne duşmănesc

Astfel ei pot să-L găsească pe Mielul dumnezeiesc.



Saul, martorul din scenă, va fi pentru veci marcat

De-acea sfântă rugăciune ce din Ştefan s-a-nălţat.

El va deveni cu timpul un apostol plin de har

Pentru că Ştefan sub pietre nu murit-a în zadar.



Eşti tu azi în faţa lumii martor viu şi credincios

Chiar când treci prin suferinţă pentru Mesia Cristos?

Fii ca Ştefan în credinţă când cu ură eşti lovit.

Dumnezeu în Cer te-aşteaptă unde fi-vei răsplătit!