Poezie REBECA (1)

REBECA



Mă-ntreb ce maturitate o fi-având atunci Isaac

Când el acceptă ca robul, tatălui spre-a-i fi pe plac,

Să se ducă şi să-i caute o soţie în Aram

De unde Avraam venise şi era întregu-i neam?



Eliezer era robul înţelept şi prea supus

Care azi simbolizează Duhul Sfânt venit de Sus.

O încredere deplină avea-n el tatăl Avraam

De aceea îl trimite cu cămilele în ham.



O instrucţie sumară robului i s-a făcut

Ce să spună prin cuvinte despre tot ce a văzut

Despre mire, despre tată, despre bogăţia lor.

(Sara nu era în viaţă fiului să-i poarte dor)



Ce daruri să ia cu sine pentru fata ce o vrea

Lui Isaac spre-a-i fi soţie şi să vină-n casa sa?

Cum va explica el gazdei că mirele n-a venit

Ca să vadă cum arată fata ce-l va fi-ndrăgit?



(E-o postură similară cu credinţa în Isus

Şi la care Duhul slavei gândul inimii ne-a dus.

Nu-L vedem, dar ne vorbeşte permanent Duhul de El

Şi ne spune că Se-ntoarce Cel numit Emanuel.)



Eliezer va ajunge în casa lui Betuel

Nu să caute mâncare sau odihnă pentru el.

El lucra cu-nţelepciune pentru-o strânsă "legătură"

Căci aşa era Rebeca într-un plan după Scriptură.



Multe calităţi şi daruri avea ea în trupul ei

Ca o bună gospodină deseori cu umeri grei.

Când era mereu activă pentru oaspeţi şi străini

Viaţa ei era o floare printre alte flori de crini.



Dând cămilelor şi apă şi nutreţul cel bogat

Eliezer înţelege că Cel Sfânt l-a ascultat.

Explicând taina ce-l poartă pe un drum atât de lung

Sculele de-argint şi aur vede că nu-i prea ajung.



Eliezer a-mbrăcat-o pe Rebeca mai frumos

Decât oricare mireasă de prin lumea cea de jos.

Daruri multe şi bogate el a dat şi la cei dragi.

Cum altfel poţi şi pe alţii la o nuntă să-i atragi?



N-a fost timp de zăbovire Eliezer s-a grăbit

Ca să zboare cu Rebeca la Isaac-ul cel iubit.

Ea i-a fost de mângâiere, plânsul i l-a alinat

Şi l-a completat în viaţă cum Domnul i-a arătat.



Biblia când povesteşte fapte despre-ai săi eroi

Vrea ca cerul să-l coboare chiar acuma lângă noi.

Când Rebeca ne apare în al povestirii fir

Frumuseţea ei ne-ncântă cu al hărniciei gir.



Ea este şi generoasă, primitoare de străini.

Hotărâtă-ntotdeauna pe ogorul plini de spini.

Ea va merge pân la capăt, n-are îndoieli de loc

Când în inima ei arde al iubirii sfinte foc.



Este şi convingătoare cu părinţii săi miraţi.

Uită ce a fost în urmă, se desprinde de-ai săi fraţi.

E modestă totodată, faţa şi-a acoperit

Când îşi întâlneşte soţul cel pe care l-a dorit.



Dar când ea va fi soţie şi mamă celor doi fii

Mai apar şi mici defecte, ca în multe căsnicii.

E puţin părtinitoare, ea pe Iacov l-a ales.

Iar Isaac, soţu-l preferă pe Esau şi-o face des.



Ca să facă de mâncare sau vreun alt serviciu tern.

Şi astfel Esau în viaţă n-avea visul cel etern.

Iacov a rămas cu mama şi cu planu-i ne-nţelept

Ca fiul să-şi fure dreptul de la Dumnezeu cel drept.



A plătit un preţ prea mare ca s-ajungă la liman

Fiu-ntors din pribegie pentru ţara Canaan.

Câteodată noi în viaţă în familii mai greşim

Dar să nu uităm ca-n toate să iertăm şi să iubim.



Orişicum roada greşelii ce ne duce în noroi

O vor suporta-mpreună şi cei dragi de lângă noi.

Viaţa ne dă multe lecţii, e-un amplu laborator

Unde-avem experienţe cu al nostru Salvator.



El Şi-alege o Mireasă pentru care-a şi murit

Mai frumoasă ca Rebeca ce-n final a mai greşit.

Sângele cel sfânt ne spală de-orice vină şi păcat

Ca s-avem acces în ceruri sus la Mirele-Mpărat.



Duhul din eterna slavă este-aici mereu cu noi

Să avem haina curată, nepătată de noroi.

El de Domnul ne vorbeşte care vine în curând

Să-I aducem cu iubire jertfe şi prinos de gând.