Poezie MARIA DIN BETANIA

MARIA DIN BETANIA



Noul Testament ne-arată trei imagini cu Maria

Ce-i dezvoltă caracterul şi-i rezervă-Mpărăţia.

Ea s-aşază la picioare când vorbea Mântuitorul

Şi Cuvântu-I plin de Duhul îl adună cu tot zorul.



Chiar sub critica acerbă ce i-o face sora Marta

Ea-şi păstrează ascultarea şi îi savurează arta.

Nu se-ngâmfă niciodată şi nici tonul nu-l ridică

Ea tot timpul se smereşte şi se face tot mai mică.



Nu-adresează nici proteste şi nici critici camuflate

Îşi păstrează-n ea părerea că Cel Sfânt le ştie toate.

El o apără de critici şi îi dă mereu putere

Să înveţe de la Domnul să-L slujească în tăcere.



Un alt clip despre Maria este-atunci când Lazăr moare.

„Domnu-a-ntârziat să vină înadins, se-ntreabă, oare?”

Nu-nţelege-ntârzierea totuşi pare c-o acceptă

Cu un tact, c-o stăpânire ce aproape e perfectă.



Ea astfel îşi manifestă crezul său în Înviere

Când din morţi toţi credincioşii vor primi din cer putere

Să se-nalţe către slava care-i veşnic fără pată

Unde nu există moarte, unde Dumnezeu ni-i Tată.



Al treilea moment în viaţă care-a fost definitoriu

Şi pe care ucenicii l-au împins în derizoriu

Este-atuncea când Maria Îi turnă mir pe picioare

Lui Isus să-L pregătească pentru moarte şi-ngropare.



Ea a fost mereu atentă cu semenii dimprejur

Însă lui Isus I-arată gândul vieţii cel mai pur.

Îi putem sluji pe alţii doar slujindu-L pe Isus

Când din fire interesul egoist, meschin, s-a dus.



Dumnezeu să ne ajute prin lentila lui de har

Cum să folosim talantul în slujire tot mai clar.

Nu spre-a recolta ovaţii care pân la urmă pier

Ci lucrând pentru o slavă care se adună-n Cer.