Poezie MARTA

MARTA



Numele de Marta înseamnă

În limba de astăzi o Doamnă.

Cu Lazăr şi-ades cu Maria

Ea, Marta-mpărţea bucuria.



Isus invitat era-n casă.

Betania e-o oază aleasă.

În liniştea cea mai deplină

Venea şi o dulce lumină.



Un har minunat al iubirii

Era un motiv al slujirii.

Maria-i c-o inimă largă

Dar Marta prin casă aleargă.



Se pare c-avea o dorinţă

Un bine venind din credinţă

Să-l facă în zbuciumu-i mare.

Dar Domnul îi dă şi-o mustrare.



În vizita de clipe senine

Ea luptă să iasă cu bine.

Isus îi vorbeşte ca Rege

Să fie atentă ce-alege.



Maria e doar un exemplu

Ce stă ascultând ca-ntr-un Templu.

„Tu, Marta, gândeşte-te bine

Ce vrei să alegi pentru tine?



Vrei harul şi psalmii iubirii

Sau lupţi doar cu gândul cârtirii?”

În drum spre Cetatea de slavă

Eşti bobul de grâu... sau eşti pleavă?



Credinţa cea practică-nvaţă

Cu Domnul să stea faţă-n faţă.

Iar dacă inima-i deschisă

Primi-vom pacea Lui promisă.



Nădejdea vine să-nflorească

Şi dragostea mereu să crească

Prin sacrificiu în lucrare

Când suntem mici şi El e mare.



Aceasta-i partea cea mai bună

Prin care vom primi cunună.

Şi nicio forţă n-o să poată

Din dragostea Lui să ne scoată.

*

Isus ne dă la fiecare

Un dar, un vis şi o lucrare.

Să-I împlinim în toate visul

De vrem în ceruri Paradisul.



Luceafărul de dimineaţă

Ne dă un nou imbold la viaţă.

Venind din zarea cea albastră

Isus Cristos e partea noastră.



Să-I fie inima drept casă

Şi dragostea o chiparoasă.

Iar trupul nostru jertfă vie

Să I-l predăm pentru vecie.