Poezie ÎMPĂRATUL EZECHIA

ÎMPĂRATUL EZECHIA



S-a îmbolnăvit de moarte

Ezechia într-o zi.

Însuşi Domnul îi zisese

Că precis el va muri.



Casa lui nu era gata

Ca şi grâul ce nu-i strâns.

Şi-a-ntors faţa spre perete

Şi cu lacrimi multe-a plâns.



Dumnezeu văzu durerea

Şi credinţa lui din piept.

Şi-i arată bunătatea

De Părinte înţelept.



El din ceruri nu-i trimite

Aur, glorie sau bani,

Ci doar viaţa-i prelungeşte

Cu vreo cincisprezece ani.



Cât de bună-i sănătatea

De-nvăţăm s-o preţuim

Să aducem multă roadă

Şi pe Domnul să-L iubim!



Răsplătim noi cum se cade

Bunătatea cea de sus

Aducând ca mulţumire

Viaţa Domnului Isus?!



Vai!, mă tem că mai degrabă

Lumea gândului impur

Ne-a împrumutat mândria

Unui trai plin de huzur.



Noi, la fel ca Ezechia,

Având multe bogăţii,

Am uitat şi modestia,

Şi-am uitat de veşnicii.



Am avut succes în multe

Planuri ce ni le-am propus

Neglijând Împărăţia

Şi mandatul lui Isus.



De aceea El ne-ncearcă

Ca pe regele iudeu

Pe când criza-naintează

Şi ne este tot mai greu.



La el venea Babilonul

Prin spionii diplomaţi.

La noi vin europenii

Cu alţi idoli înarmaţi.



Să luăm dar bine-n seamă

Felu-n care azi trăim.

Căci de-aici ni-i pregătirea

Noului Ierusalim.



Lumea-i foarte expansivă

Cum sunt hoardele de lei

Şi vrea să ne prindă-n mreajă

Ca să fim de partea ei.



Doar smerenia-i reţeta

Pentru orice credincios

Ca fiind prudent cu lumea

Să-L slujească pe Cristos.



Mai mult ca lui Ezechia,

Cel salvat de-ai lui duşmani,

Domnul ne dă veşnicia

Şi nu doară câţiva ani.



Să-L slăvim pe Împăratul

Veşnicului tron ceresc!

Şi să-L aşteptăm cu-aceia

Care sincer Îl iubesc!