Poezie IOAN BOTEZĂTORUL (1)

IOAN BOTEZĂTORUL



Ioan Botezătorul marchează începutul erei noi

Care poartă o pecete: „Dumnezeu este cu noi.”

Numele lui mai înseamnă „Dumnezeu e plin de har”.

El este premergătorul lui Isus, divinul Dar.



S-a născut Ioan în lume din părinţi foarte bătrâni

Ce cu dragoste-l crescură pe neobosite mâini.

Când cuvântul promisiunii deveni real şi viu

Domnu-L trimitea în lume chiar pe singurul Său Fiu.



Zaharia prin cântare L-a vestit pe Salvator

Iar Ioan avea să-I fie înainte mergător.

Predicând cu foc şi râvnă tânărul Ioan chema

Pe iudei la pocăinţă gata pentru Mesia.



Le spunea să se boteze, să se lase de păcat,

Să-L aştepte pe Acela care-i Fiu de Împărat.

El a condamnat păcatu-n farisei şi în Irod.

Cu plăcere-L ascultară unii oameni din norod.



El şi-a împlinit lucrarea ca în Vechiul Testament

Printr-un glas ce Îl vestise pe Isus cu duh fervent.

Era lebăda ce cântă înainte de-a muri

Căci Irod prin viclenie aspru îl va pedepsi.



Îndrăzneala condamnării unui odios păcat

Pe Ioan, închis de rege, însăşi viaţa l-a costat.

Domnul a deplâns în taină moartea tristă-a lui Ioan

Şi-Şi vedea în ea destinul pentru-al mântuirii plan.



Când citim în întregime tot ce a făcut Ioan

Lepădarea lui de sine iese parcă-n primul plan.

El a acceptat să scadă, iar Isus crescând mereu

S-a numit Fiul lui David dar şi Fiu de Dumnezeu.



A avut multă-ndrăzneală şi-un curaj deloc puţin

Ca să apere dreptatea şi-adevărul cel divin.

Dând dovadă de-ascultare pe Isus L-a botezat

Ca Mesia să-Şi înceapă lucrul Său cu-adevărat.



Predicând plin de putere în pustiul cel iudeu

El chema la pocăinţă, la credinţa-n Dumnezeu.

O cerească-mpărăţie coborâse pe pământ:

„Pregătiţi Domnului calea printr-un trai curat şi sfânt!”



Simplitatea îi formează stilul său de om smerit,

Sfânt şi plin zel în toate pentru Domnul cel iubit.

Domnul i-a primit lucrarea confirmând-o pe deplin

Chiar dacă în închisoare el s-a îndoit puţin.



Îndoiala câteodată nu e necredinţa rea

Ci prin ea se întăreşte şi mai mult credinţa ta

Dacă-L cauţi chiar pe Domnul să-L întrebi ca şi Ioan

Cum îţi integrează viaţa în al mântuirii plan.



Mulţi mergând până la capăt pe-al naraţiunii fir

Se gândesc de ce să moară şi Ioan ca un martir

Când Isus putea să-l scoată din temniţa Maheron

Dând poporului speranţă cu al izbăvirii ton?



Pentru mulţi Botezătorul era raza din tunel

Cu speranţa dezrobirii pentru-ntregul Israel.

Mare-a fost dezamăgirea când poporul a aflat

Că Irod căzu-n capcană şi-astfel capul i-a tăiat.



Ca şi sângele lui Abel care striga din pământ

Tot aşa Ioan prin moarte nu-i un om pierdut, înfrânt.

Unii-n viaţa de păcate singuri capul şi-au pierdut

Însă lui Ioan şi-n moarte i-a fost Dumnezeu ca scut.



*

Un exemplu de credinţă, de virtuţi dumnezeieşti,

Nu îl înţelegi mai bine decât dacă îl trăieşti.

De aceea cât răsună Evanghelia-n pustiu

Să venim şi noi la Domnul până nu e prea târziu.