Poezie FILIP

FILIP



Filip plin de zel şi pace

În Samaria se-ntoarce

Unde Duhul îl conduce

Cu mesajul despre Cruce.



Ascultau acum vestirea

Oameni grei în toată firea.

Erau plini de însetare

Dup-a lui Cristos iertare.



Când povara de păcate

Nu mai poţi s-o duci în spate

Este bun atunci cuvântul

Ce ne-a spus că-i gol mormântul.



Printr-o viaţă de-nviere

El dă azi oricui putere

Ca să-şi biruie păcatul

Şi să nu mai facă altul.



Filip vorbea de-o Persoană,

De Cristos, cereasca Mană:

"Tatăl sfânt El ne-a trimis-o

Cum profeţii au prezis-o!"



Astfel Filip i-a condus

De la Pruncul mic Isus

La Cel ce a fost Mesia

Şi-a vestit Împărăţia:



"El cerea o pocăinţă

Împletită cu credinţă.

L-au urmat cu credincioşii

Vameşii şi păcătoşii.



Prin minuni, prin multe fapte

El gonea a lumii noapte.

Duhuri rele El scotea

Şi pe mulţi îi vindeca.



Ca şi razele luminii

El primea pe toţi străinii.

Chiar şi Grecii-L căutară

Iar El nu i-a scos afară."



Vorbea Filip plin de glorii

Şi-a convins ascultătorii

Ca să creadă-n Domnul vieţii

Cum au scris de mult profeţii.



Ei vedeau şi multe semne

Ce-au putut ca să-i îndemne

La o sfântă ascultare

Tot pe-a Duhului cărare.



Plecau duhuri necurate.

Erau trupuri vindecate,

Multe cârje rupte-n două,

Mulţi primeau o viaţă nouă.



S-a-nmulţit şi bucuria

Semn că-i mare-Mpărăţia.

Oamenii puteau să vadă

Cum credinţa lor dă roadă.



Cum le-ascultă rugăciunea

Dumnezeu făcând minunea

Printr-un Nume glorios

Al lui Mesia Cristos.



Dar acolo în Cetate

Cu priviri nu prea curate

Era Simon vrăjitorul

Ce-l ştia întreg poporul.



Era dornic să primească

Din puterea cea cerească.

Chiar dacă crezu, ştim bine

Darul nu-i pentru oricine.



Dacă sângele n-o spală

Casa încă este goală.

Dar când ea este curată

Duhul Sfânt atunci Se-arată.