Poezie GRIJA PĂSTORULUI

GRIJA PĂSTORULUI



În lumea noastră fără pace

Isus Cristos din nou Se-ntoarce

Să schimbe-a vieţii noastre dramă

La glasu-I sfânt care ne cheamă.



De când e-această omenire

În lume totu-i risipire.

În schimb Păstorul ne conduce

Pe-o pajişte mai sus de cruce.



Când lumea-ntreagă-i tulburată

De-un viitor ce i se-arată

Isus Cristos prin tot ce face

Ne dă belşug de har şi pace,



Păşuni întinse, ape line,

Şi liniştea de prin rovine,

Lumina razelor curate

Şi-a florilor înmiresmate.



Pe mulţi azi lumea îi aruncă

Ca pietrele ce cad prin luncă.

Păstorul îngrijeşte mieii

Ca pe colinele Iudeii.



Pe braţul Său cu drag îi poartă

Spre veşnica Cetăţii poartă,

În minunata Lui grădină

Cu flori din raze de lumină.



În lumea tristă, fără pace,

Când mulţi aleg doar ce le place

Isus mereu ne-avertizează

S-avem o conştiinţă trează:



„Fiţi gata pentru-a Mea venire!

Nu cochetaţi cu vechea fire.

Vegheaţi să nu vă prindă somnul!”

„Eu vin curând!”, ne spune Domnul.