Poezie DIN CASA CEZARULUI

DIN CASA CEZARULUI



(După Filipeni 1:12-14)



Fraţii din casa Cezarului

Se gândeau la Pavel închisul

Ca Domnul să-i dea îndurare

Cu ochii să-şi vadă el visul.



Visa cum Biserica-ntreagă

Pe Domnul, prin har, Îl aşteaptă.

Deşi trec prin multe necazuri

Cărarea li-i strâmtă şi dreaptă.



El visul în noapte şi-l vede

Prin Duhul cum prinde conturul.

Deşi şi Satan se căzneşte

Pe mulţi azi să-i cearnă cu ciurul.



Îl vede pe Domnul în ceruri

Cum pentru ai Săi mijloceşte.

Credinţa Îl face puternic...

Dar Pavel din vis se trezeşte.



El poartă la mâini şi-n picioare

Un lanţ ce rămâne prea rece.

Dar fraţii-n a lor rugăciune

Pun foc ce cu mult îl întrece.



Vorbesc despre Pavel oriunde.

De Cezar ei n-au nicio teamă.

Vestind cu tărie pe Domnul

Pe mulţi la iertare îi cheamă.



Şi astfel Cuvântul se duce

Pe uliţi multe în Cetate

Chiar dacă azi Pavel e-n lanţuri

Şi i se face-o nedreptate.



Chiar dacă slava cea deşartă

I-a biruit pe câte unii

El crede c-Adevăru-nvinge

Şi nu apostolii minciunii.



Sunt alţii ce-L vestesc pe Domnul

Mereu din spirit de gâlceavă.

Dar cei ce au bunăvoinţă

Vor străluci pe veci în slavă.



Se mângâia astfel bătrânul

Apostol stând în închisoare.

De-acolo plin de lacrimi scrie

Spre cei din Filipi o scrisoare.



El nu se vaită şi nu plânge

Pe primul loc e bucuria

Şi-apoi smerenia frăţească

Ce consfinţeşte-Mpărăţia.



Doar Duhu-aduce unitate

În cei ce astfel se smeresc.

Şi prin Cristos cu bucurie

Ei unul pe-altul se iubesc.



Scrisoarea-n Filipi va ajunge

Cu jertfa sa de mulţumire.

Iar noi vom învăţa că-n viaţă

Bogat e omul prin iubire.