Poezie ŢÂŞNEŞTE FÂNTÂNĂ!

ŢÂŞNEŞTE FÂNTÂNĂ!



Să strângem degrabă cu noi azi poporul.

Izvorul de apă acum năvăleşte.

E apa cea vie ce stâmpără dorul

Celui ce pe Isus cu drag Îl primeşte.



Ţâşneşte fântână din inima noastră

Ca toţi însetaţii să vină la apă

Să ducem oriunde în zarea albastră

Pe-Acel ce de moarte prin Jertfă ne scapă.



Cântaţi cu iubire în cinstea Salvării

Pe care credinţa în dar ne-o aduse.

Trăiţi pentru Domnul de dragul lucrării

Şi-a multelor sarcini ce de-azi vor fi duse.



De-aici din pustie vom merge departe

Pe-aripă de rugă din ţară în ţară

Aşa cum Mesia lăsatu-ne-a-n Carte

Porunca Vestirii ca sfântă comoară.



Vorbeşte-ne nouă Tu, Duhule Sfinte!

Rămâi azi cu fraţii şi ia-ne de mână.

Sădeşte-Adevărul în inimi şi-n minte

Să cânte poporul : Ţâşneşte fântână!



Avem azi nevoie de-a-Ta cârmuire

Să nu mergem singuri pe-ntinse ogoare,

Ci Duhul Tău Doamne să toarne iubire

Aşa cum lui Aaron i-ai dat confirmare.



Toiegele noastre în noaptea de tină

Să dea o dovadă de har şi putere.

Poporul să umble pe cale-n lumină

Să poată să-nfrunte cârtiri şi durere.



Noi nu vom uita că suntem în luptă

Mergând zi de zi către Ţara promisă.

Dar Tu ne dai pacea cea neîntreruptă

Şi-odihna iubirii ne este permisă.



Luptăm pentru ceruri cu zeci de şuvoaie

Ce curg dinspre lume spre inimi rănite.

Dar nu ne-nspăimântă a morţii văpaie

Avem în noi dorul de culmi fericite.



Chiar dacă o lume ar vrea să răstoarne

Tot planul de luptă ce Duhul ni-l dete

Noi nu avem arme din sânge şi carne

Şi pofta nu poate nicicând să ne-mbete.



O, cine-ar putea din nou să zidească

Trecuta trăire de chin şi păcate

Când Duhul iubirii o viaţă cerească

Ne-a dat pe vecie-nainte de toate ?!



Ţâşneşte fântână, să curgă Izvorul

Să bea însetaţii din apa cea vie.

Minunea răpirii s-o vadă poporul

Când Mirele slavei din cer o să vie.



Vrăjmaşii încearcă, nu pot s-o astupe

Cu pietrele firii, cu multă ţărână.

Din râvna fierbinte iubirea erupe

Şi inima cântă : ”Ţâşneşte, fântână!”



Oricât e de veche fântâna e bună.

Se-opresc trecătorii să bea, să se-aline

În zi călduroasă, în noaptea cu lună.

Opreşte-te frate, Isus e cu tine!



Şi nu ca să-ţi ceară, ci El îţi oferă

O nouă iubire şi-un dar de putere,

O rugă ce urcă spre-a harului sferă

S-aducă în inimi din cer mângâiere.





***************





3.03.2002