Poezie Cuvântul Tău (5)

CUVÂNTUL TĂU



Nu am stat în adunarea celor ce petrec.

Căci în lumea asta, Doamne, toate-toate trec.

Am stat singur la o parte de al ei tumult,

să-Ţi privesc în taină cerul, glasul să-Ţi ascult.



Într-o zi, din cer, Cuvântul Tău mi l-ai trimis,

şi el mi-a schimbat trăirea într-un Paradis.

Din belşug de-atunci am totul, singur nu mai sunt.

Bucuria cea mai sfântă Tu-mi eşti pe pământ.



Lumea poate să-mi arunce vorbe de dispreţ.

Pe Cuvântul Tău din suflet eu voi pune preţ.

Vreau să-Ţi port mereu oriunde Numele-Ţi divin,

care-mi este în primejdii adăpost deplin.



Văzând multa suferinţă, ce-i în jurul meu

vărs în rugă lacrimi grele şi mă-ntreb mereu:

"Nu ai Tu putere, oare, rana să mi-o legi

şi din grâu neghina lumii, grabnic, s-o culegi ?



Nu poţi Tu să faci dreptate celor slabi şi mici

şi pe cei căzuţi în groapă, prin har, să-i ridici ?

Oamenii să vadă iarăşi mâna Ta lucrând ?

Inima-mi, cu dor, Te cheamă: vino mai curând!"



*

Şi-am primit din nou Cuvântul vieţii ca balsam,

să-l vestesc fără-ncetare fiecărui neam.

Pot să dau speranţă nouă astăzi tuturor:

- "O, veniţi cu toţi la Domnul, la al Său izvor!



El vă leagă orice rană prin Cerescu-I Har

şi vă dă o viaţă nouă, fără de hotar.

Deci primiţi în dar Cuvântul care S-a-ntrupat,

a murit şi-apoi în slavă iarăşi S-a-nălţat!



El, Isus, va să revină pentru toţi ai Săi.

Pregătiţi-vă fecioare inima-n văpăi!

Toate-n cer deja sunt gata şi ne prevestesc:

"Iată vine, plin de slavă, Mirele ceresc!"