Poezie GÂNDUL ASCULTĂRII

GÂNDUL ASCULTĂRII





Luntrea gândului mă poartă

către vremea când Isus,

pe a dragostei cărare,

în Betania S-a dus.



Marta alerga prin casă

să-L servească pe Mesia.

Iar alăturea de Domnul,

stăteau Lazăr şi Maria.



Minunat este căminul

plin de har şi armonie,

unde Domnul stă la masă

şi ne-aduce bucurie!



Unde poate fi mai bine,

unde-i loc mai fericit,

ca acolo unde Domnul

plin de pace S-a oprit?!



Ca un psalm ce blând adie

Domnul slavei le vorbeşte.

Şi Maria Îl ascultă.

Marta se tot necăjeşte.



- "Doamne, spune-i sorei mele

să m-ajute, să nu stea!

Am atâtea zeci de treburi,

nu mă pot lipsi de ea!"



- "Marto, Marto, spune Domnul,

frământarea-ţi e-n zadar,

dacă nu primeşti smerită,

al iubirii Mele har!"



Nu e viaţă mai frumoasă

cu o ţintă mai presus,

decât să asculţi în toate

numai glasul lui Isus.



Însă-n lumea asta mare

omul e-nşelat mereu,

câtă vreme nu se-ncrede

în Fiul lui Dumnezeu.



Iată partea cea mai bună

lăudată de Mesia:

gândul bun al ascultării

care stăruia-n Maria.