Poezie SCRISOARE CĂTRE BARUC

SCRISOARE CĂTRE BARUC





Din zări cereşti de pace pline,

primeşte-al Domnului cuvânt:

"Tu zici acum că-i vai de tine ?

Dar vaiul e pe-ntreg pământ.



Da, Eu lăsat-am întristarea

şi greul peste tine-acum,

să-Mi poţi primi astfel chemarea,

de-a merge drept pe-al vieţii drum.



Venit-a vremea dărâmării

a tot ce-n Iuda s-a zidit.

Şi tot ce vezi în largul zării,

de braţul Meu de mult sădit,



Eu Însumi toate le voi smulge,

zdrobind potopul de păcat,

ce-n lumea-ntreagă astăzi curge

şi Numele Mi-a defăimat.



Şi tu mai umbli după slavă

pe-al vieţii trecătoare drum ?

Nu vezi că lumea e bolnavă

şi viitoru-i numai fum ?!



De ce să umbli după stele,

ce-n noaptea ta abia sclipesc,

când zilele-s atât de grele

şi vine Mirele ceresc ?!



Eu voi turna pe-orice făptură

potirul crâncenei mânii,

ca să-mplinesc, după Scriptură,

tot planul Meu din veşnicii.



Cei ce s-au ânchinat la lună

şi soarelui fără cuvânt,

vor secera acum furtună,

c-au semănat în brazde vânt.



Toată batjocura atee

cădea-va-n praful de pe drum,

şi orice limbă aşmodee

va amuţi ca şi un scrum.



Şi se va clătina pământul

de groaza ce-l va fi topit,

când se va împlini Cuvântul

ce toţi profeţii l-au rostit.



Ofranda ce ţi-a fost culeasă

cu mâna Mea de pe Calvar,

e să te chem la Mine-acasă

şi să-ţi dau viaţa Mea în dar."