Poezie GHEHAZI ŞI IOV

GHEHAZI ŞI IOV





Şi s-a dus Ghehazi-odată la profetul Elisei

tremurând ca frunza verde din grădinile cu tei.

-"Dar pe unde-ai fost Ghehazi?", l-a-ntrebat bătrânul sfânt.

- "Nicăieri!", răspunse robul cu privirile-n pământ.



- "Oare nu a fost cu tine duhul meu când ai plecat,

ca să-ţi vinzi minciunii tale sufletul deja-ntinat ?

Este vremea potrivită pentru daruri de argint,

azi când toţi avarii lumii se înşeală şi se mint ?



Şi mai sunt de trebuinţă haine şi livezi şi vii,

când atâtea conştiinţe zac pierdute şi pustii ?

Se mai cer turme de vite, robi şi roabe ca-n trecut,

când e gata ca să vină Mesia din nevăzut ?



Pentru vorba mincinoasă, pentru fapta-ţi de catran,

se va alipi de tine veşnic lepra lui Naaman."

Şi-a ieşit atunci Ghehazi de la vajnicul profet,

alb de lepră până-n creştet, ca un bulgăr de nămet.



*

Într-o altă zi, în slavă, în Consiliul cel divin,

a venit altă făptură tot cu gândul ca de spin.

- "Dar pe unde-ai fost, Satano ?", glăsuieşte Dumnezeu.

- "Pe pământ, într-o plimbare, să mă desfătez şi eu."



- "Oare Duhul Meu cel veşnic n-a văzut tot ce faci tu ?"

Şi umflându-se în pene a răspuns Diavolul: - "Nu!"

- "Şi-ai văzut tu pe acela care se numeşte Iov ?"

- "Cum să nu aud de dânsul?! E doar scris în ăst hrisov!"



Perorând cu aroganţă Cel Rău mai dădu dovezi:

- "Da, acesta Te slujeşte. Dar Stăpâne, Tu ce crezi,

dacă-i vei lua averea şi mulţimile de slugi,

turmele de oi şi vite Te va mai chema în rugi?!..."



- "Eu ţi-l dau pentru o vreme, însă fără să te-atingi,

de suflarea vieţii sale, să te lupţi doar să-l învingi."

Şi-a trecut prin suferinţă Iov, bătrânul patriarh.

Dar a stat în orice clipă lâng-al inimii Monarh.



El a zis întotdeauna: "Domnu-mi dă şi Domnu-mi ia!

Neclintit pe temelie Îl voi binecuvânta!"

Suflete ce-n suferinţă încă nu vezi nici-un ţel

poţi răbdând cu greu întrânsa să vorbeşti şi tu la fel?!



Nu uita că orişiunde-n lumea largă ai să mergi,

şi de câte ori în viaţă spre vreo ţintă-ai să alergi,

Duhul Tatălui din ceruri te va însoţi mereu.

Nu uita deci niciodată că există Dumnezeu!



El va cere socoteală de trăirea orişicui.

De mânia Lui cea dreaptă nicăieri scăpare nu-i.

Dar de vrei în cer să aibă fapta ta un larg ecou,

să-L primeşti chiar azi pe Domnul care-ţi dă un cuget nou.