Poezie PORUNCA

PORUNCA





Du-te, Daniele-n pace

să te odihneşti de-acum!

Tu ai pătimit destule,

pe al vieţii tale drum.



Tu te vei scula odată,

trâmbiţă rostind chemări,

să-ţi primeşti în cer răsplata,

nesfârşitei îndurări.



Du-te, Daniel, căci timpul,

iată, trece ca un vis.

Tu cu Domnul vei petrece

sus, în cer, în Paradis.



Mulţi vor fi de-acum în lume,

curăţiţi şi luminaţi,

pentru-o nouă mărturie,

printre mii şi mii de fraţi.



Du-te, Daniel, acuma!

Locul tău e pregătit,

cum şi tu întreaga viaţă

pentru Domnul ţi-ai jertfit.



"Du-te azi fără regrete!"

E porunca Celui sfânt.

Dă-i deci grabnic ascultare,

părăsind acest pământ.



Un exemplu viu prin veacuri,

viaţa ta va fi mereu.

Du-te, du-te la odihnă!

Azi te cheamă Dumnezeu!



Sunt în cer locaşuri multe

celor ce vor să M-asculte.

Pregătiţi-vă fecioare

pentru Nunta Mea cea mare!