Poezie SCRIEREA NECUNOSCUTĂ

SCRIEREA NECUNOSCUTĂ





Cu o faţă ca de var,

ce se-ascunde după plete,

împăratul Belşaţar

a văzut pe un perete,

cum o mână nevăzută

se grăbeşte ca să scrie

fraza cea necunoscută,

care-l umple de mânie:

"Mene, mene, techel, upfarsin!"



Ce mesaj e-acesta oare ?

Iată înţelepţii vin

şi privesc minune mare!...

Însă nimeni nu e-n stare

să citească-acest cuvânt.



Fremătând, ca frunza-n vânt,

vine-acum împărăteasa

şi-a ei vorbă umple casa:

- "Fii pe pace, împărate!

Nu te tulbura de fel!

Cheamă-l azi, cât mai degrabă,

pe-nţeleptul Daniel.



Şi s-a prezentat profetul

ce purta în el secretul:

Duhul Sfânt din Dumnezeu.

- "Am aflat că ai ştiinţă

despre-a tainelor fiinţă,



spune Belşaţar cu greu.

Poţi să lămureşti mistere,

prin măiastra-ţi clarvedere.

Te-am chemat ca să citeşti

şi mie să-mi tâlcuieşti

scrisu-acesta tăinuit,

ce din ceruri a venit."



Daniel dădu răspuns

cum din cer fusese uns

împăratului ce-aşteaptă

tâlcuirea cea mai dreaptă.

Şi aflând al tainei rost,

cu sentinţa cea grozavă,

Belşaţar străpuns a fost

de-acel sfânt mesaj din slavă.



*

Biblie ai fost mereu

înţeleasă tare greu!

Scriere necunoscută

tu-nspăimânţi pe toţi cei răi,

dacă nu-ţi primesc Cuvântul!

Tu străbaţi întreg pământul,

ca să chemi din munţi, din văi,

pe toţi fiii neascultării

în Cetatea îndurării.



O, de-ar fi să te-nţeleagă

orice om din lumea-ntreagă!

Şi dând curs chemării tale,

să se facă dealul vale.

Valea oricât de grozavă

să se-nalţe către slavă.



Să cânte cei muţi “Osana!”

Să vedem minuni în Cana.

Să-nflorească iar pustiul

când mulţi L-or primi pe Fiul.