Poezie LUPTA RUGĂCIUNII

LUPTA RUGĂCIUNII





Aaron şi Hur, urcaţi pe munte,

ţineau lui Moise mâna sus,

ca Israel să fie-n frunte

şi Amalec de tot răpus.



Când mâinile erau întinse

spre Iahve Cel ce-i nevăzut,

gemeau oştirile învinse

căci Amalec era bătut.



Dar dacă mâinile acele

cădeau slăbite la pământ,

duşmanii se-nălţau spre stele

iar Israel era înfrânt.



A bătrâneţelor povară

ce grea e-acum pentru profet!

Deodată mâinile-i doboară

şi Moise cade-ncet, încet.



Atunci cei doi, fără zăbavă,

se aplecau către bătrân,

să-i ţină mâinile spre slavă,

să fie Israel stăpân



pe lupta cea înverşunată

care părea fără sfârşit.

Şi totuşi, iată, deodată

duşmanul este biruit.



Stai oare azi şi tu pe munte,

să ţii în rugă braţul sus,

când duhuri vin să te înfrunte,

să te despartă de Isus ?



Te rogi, tu, frate, cu credinţă

şi pentru-ai Domnului copii,

ca ei să aibă biruinţă

în drumul către veşnicii ?



Ai tu în gând lucrarea sfântă

pe-al Evangheliei ogor,

sau alte gânduri te frământă

din tot ce-n lume-i trecător ?



Isus Hristos cu drag te cheamă,

când lupta vieţii e în toi.

O, vino dar, nu-ţi fie teamă

să intri azi în rând cu noi!



Isus nu pierde nici o luptă.

De te încrezi în El mereu,

avea-vei pace ne-ntreruptă

şi biruinţi cu Dumnezeu.



Ridică mâinile în rugă

neobosit în orice ceas.

Şi-atunci vrăjmaşul o să fugă

c-atât doar îi va fi rămas.