Poezie UNGEREA

UNGEREA





Un copil cu păr de aur, cu bujori pe faţă,

se sculă cu voie bună dis de dimineaţă.

Tatăl îi dăduse-n grija lui întreaga turmă.

Iar oiţele seine îi călcau pe urmă.



Îşi luă merindea-n traistă pentru-o zi-lumină,

dar şi harfa minunată, de cântare plină.

Se înfioră văzduhul de psalmii iubirii.

Domnul asculta din ceruri imnul preamăririi.



Oile păşteau întruna pe păşunea verde.

Vântul zilei se pornise iarba s-o dezmierde.

Păstoraşul se desfată în cântări divine.

Dar deodată o solie din cetate vine:



- "Scoală-te şi du-te-acasă!, îl anunţă sluga,

şi să-mi laşi în pază mie turma ta mi-e ruga!"

David, cântăreţul vesel şi cu ochi albaştri,

ce-aducea cu harfa-i sfântă psalmi de printre aştri,



se uită să vadă cine-i întrerupse cântul,

şi, deodată, c-o-ntrebare el luă cuvântul:

- "S-a-ntâmplat ceva acasă ?" - "Nimic rău, copile!

îl asigură trimisul, cu dovezi umile.



Este un bătrân la tine, care te aşteaptă."

David astfel către casă, ca un gând, se-ndreaptă.

Şi cum el deschide poarta l-a cuprins fiorul.

Se-ntreba profetu-n taină: "Acesta-i păstorul ? ..."



Iar Işai, parcă ştiindu-i gândul ce-l frământă,

către Samuel priveşte şi-astfel îi cuvântă:

- "Da, acesta mi-i băiatul cel mai mic din casă."

Dar din cer şi-Atotstăpânul un mesaj îi lasă:



"Scoală-te, tu, Samuele! Ţi-am trimis alesul,

ca să prinzi iubirii Mele, astăzi, înţelesul.

Unge-l cu ulei degrabă! Unge-l, nu te teme!

Eu îi voi fi călăuză ne-ncetat prin vreme."



Samuel luă în mână dornic untdelemnul.

Şi îl unse-astfel pe David împlinind îndemnul.

Dar şi Duhul Se coboară şi îi umple pieptul,

şi la scaunul domniei îi oferă dreptul.



Turma-l aştepta acolo, pe câmpia-ntinsă.

Harfa lui din nou suspină, de iubire-aprinsă.

Betleemu-n dar primeşte pe copilul-rege.

Dar misteru-acesta oare, cine-o să-l dezlege ?!