Poezie PAVEL ÎN MILET

PAVEL ÎN MILET



Pavel oprindu-se-n Milet,

ne cheamă azi pe fiecare

să reflectăm în mod discret

la viaţă, crez şi comportare.



Exemplul vieţii personal

să ne ne-ngâmfe ca păunul:

Hristos e-al nostru ideal,

iar sfântul Pavel e doar unul.



Dar Duhul Sfânt e-aici cu noi

veghind în inima smerită

ca prin necazuri şi nevoi

s-o facă veşnic fericită.



Noi am primit puteri de sus

credinţa s-o vestim în lume

urmând cu lacrimi pe Isus

pe marea clocotind în spume.



Cât suntem astăzi de uniţi

ca Pavel, în Milet, cu fraţii?!…

Slujim cu dor oricui, smeriţi,

sau ne fălim ca şi Carpaţii?!



Dăm viaţa ce-o purtăm în noi ,

în mod real, nu-n sensul mitic?!

Sau pizmuim cu pumnii goi

ca şi ciobanul mioritic?!



Pavel s-a dat ca pe-un altar,

ca o mireasmă, ca o rouă,

slujind pe fraţi cu-acelaşi har

ce Duhul Sfânt ni-l dă şi nouă.



Ce poţi să spui de viaţa ta?

Cum stai cu aurul şi-arginţii?

Lucrezi şi-atunci când munca-i grea

aşa cum au trudit şi sfinţii?



Câştigul tău din plan secund

îl investeşti azi în lucrare

sau mergi cu cei care se-ascund

de suferinţă şi-alergare?!…



Bătrânul Pavel n-a luptat

să-I facă firii vechi statuie:

El pe Hristos L-a onorat,

iar eul său era în cuie.



Nu te lăsa de val răpus

ci luptă, frate, pân la sânge

pentru-Adevăr, pentru Isus

cât dragostea de cer ne strânge!



Pe Pavel paşii îl purtau

către Ierusalim şi Roma.

Iar cei iubiţi îl aşteptau

să-I soarbă harului aroma.