Poezie MANTAUA LUI ILIE

MANTAUA LUI ILIE





Îmbracă-te-n mantaua lui Ilie

ca Elisei, profetul de demult.

Spre cerul sfânt tu treci şi prin pustie

şi viaţa ta e plină de tumult.



Te vor ameninţa-n pustiu hiene,

şacali şi şerpi şi scorpionii mulţi.

Dar tu veghează, frate, nu te teme!

Imun te face Domnul de-L asculţi.



Când apele veni-vor peste tine

şi într-o clipă simţi cum te afunzi

tu cheamă-L pe Isus din zări senine

la pieptul Lui degrabă să te-ascunzi.



Şi-apoi loveşte-n apele-nspumate

şi fluviul lumii se va face zid.

Tu vei păşi spre glorii neumblate

şi vei cânta ca regele David.



Şi dacă fraţii nu vor înţelege,

din vorba lor vor plăsmui un blam,

tu umblă prin a Duhului Sfânt lege

ca fiu născut din Duh, din Avraam.



Săgeţile minciunii stau la pândă.

Din nou se-ascunde şarpele mieros.

Tu roagă-te şi vei avea izbândă

în lupta grea cu-al iadului colos.



Fii de prooroci, toţi tineri, plini de viaţă,

să afle bucuria lui Isus.

Iubirea Lui şi muntele-l dezghiaţă

când omul vechi pe cruce a fost pus.



Cei tineri chiar aveau o cunoştinţă:

Ilie sus la cer va fi răpit.

Dar azi ne trebuie acea credinţă

ce doar Isus o dă celui smerit.



Vor fi batjocuri şi râsete în vale

dar toate, vai!, se vor schimba în plâns

când Prinţul cerului cu osanale

pe-ai Săi aleşi la cer îi va fi strâns.



Alege-ţi tu, prietene, destinul.

Vrei cu Isus în slava cea de veci ?

Sau vei rămâne-n piept doar cu suspinul

când Iordanul morţii ai să-l treci ?



Isus în harul sfânt te mai aşteaptă.

La uşa ta mai bate sfântul Miel.

O, vino tu de azi pe Calea dreaptă

Şi-mbracă-te, în Duh, cu-al păcii zel!