Poezie EN-HACORE

EN-HACORE





De treci acestei lumi pustiul

şi setea îţi sporeşte chinul,

opreşte-te la Stânca Vieţii,

ca-n rugă să găseşti alinul.



Nu alerga în altă parte

pentru-a ta linişte deplină,

căci vechea Stâncă e izvorul

ce-ţi dă şi pace şi lumină.



Deşi înconjurat de glorii,

de biruinţe ne-auzite,

Samson purta povara setei

în faţa stâncii neclintite.



N-a vrut la filisteni s-alerge

ca să le cear-un strop de apă,

când El ştia atât de bine

că numai Dumnezeu îl scapă.



Spre cer Samson îşi nalţă glasul

şi Îngerul îl însoţeşte.

O, iată, stânca se deschide

şi apa ei îl răcoreşte!



Era o apă cristalină

ce dă oricui înviorare

şi curge de atunci întruna

în lumea de dureri amare.



Cei însetaţi, trudiţi de cale,

de luptele înverşunate,

pot poposi la Stânca Vieţii

cu rugăciuni înflăcărate.



Şi pot să strige cu credinţă

ca şi Samson judecătorul.

Şi dintr-odată, ce minune!,

va izbucni din nou izvorul.



E Duhul slavei, Apa vie,

a Tatălui promisiune.

Răsune azi pustiul lumii

de a credinţei rugăciune!



Nu e izvor în nici o ţară,

să-ţi dea balsam pentru durere,

cum este Apa Cincizecimii,

izvor de har şi mângâiere.



E scris în sulul Cărţii Sfinte:

"E pentru toţi făgăduinţa!"

Şi împlinirea ei sublimă

ne umple azi de rai fiinţa.



Isus răspunde rugăciunii,

în Numele-I cel plin de glorii.

Doar astfel veţi răbda pustiul,

având prin Duhul noi victorii.



Şi-o nouă viaţă abundentă

va scoate muguri pentru roadă

ce va rămâne pe vecie

a dragostei din cer dovadă.