Poezie CĂILE DOMNULUI

CĂILE DOMNULUI



Căile Domnului sunt drepte

Pentru cei ce umblă pe ele.

Când unii mai caută trepte

Succes pentru ei să aştepte

Găsesc mai târziu doar nuiele.



În multele căi străbătute

Îndemnul şi mustrarea sunt

Ca două aripi desfăcute

Cu care-nvingem noi redute

Şi ne desprindem de pământ.



Când l-a luat pe om din tină

Cu braţul sfânt şi personal

Stăpânu-a pus în el lumină,

Asemănarea cea divină

Cu Creatorul său real.



Dar când căzu prin neascultare

Târând tot neamul pământesc

Pe a păcatului cărare

Omul mergea către pierzare

De n-ar fi fost Mielul ceresc.



Din Jertfă s-a născut iubirea

Ce l-a adus napoi pe om.

Când a primit el mântuirea

Lui i s-a dat chiar nemurirea

Cum este-altoiul într-un pom.



Iar dacă rodul mai lipseşte,

Nu-i prea bogat în orice an,

Stăpânul său îl îngrijeşte

Având speranţa că rodeşte.

Deci, nu-l tratează ca duşman.



Când vezi recolta că îţi scade

Ce-ai face oare-n locul Său

Cu pomul cel lipsit de roade?

Nu l-ai trata precum se cade

Ca să-l salvezi de orice rău?



Aşa şi Dumnezeu cu tine

Te-aşteaptă să fii credincios.

Şi să-L slujeşti chiar şi-n suspine

Când biruieşti răul prin bine

Prin Mesia Isus Cristos.