Poezie RUGĂMINTEA AMBASADORULUI

RUGĂMINTEA AMBASADORULUI



El nu-i din lumea trecătoare

Să poarte sarcini egoiste

Ci-i un crâmpei de har şi soare

Spre inimile reci şi triste.



Nu caută lux şi nici reclame,

Nici aprobări şi nici ovaţii

Dar este-o mamă între mame

Acestei şterse generaţii.



Proprietăţile, averea

Nu-s cea mai importantă ţintă.

El poate alina durerea

Şi nu încearcă doar s-o mintă.



Sunt dascăli mulţi plini de renume,

Profesori iscusiţi în artă.

Ambasadorul sfânt în lume

Doar chipul dragostei îl poartă.



Isus Cristos îi e modelul

Când altora el le slujeşte.

Şi viaţa veşnică i-e ţelul

Când ne tot mustră părinteşte :



”Opriţi-vă din alergare

Şi împăcaţi-vă cu Domnul

Căci El e gata de iertare !

Nu staţi să vă cuprindă somnul.



O viaţă singură vi-i dată

Aici în valea de suspine.

Veniţi acum la Sfântul Tată

Prin Mielul ce S-a dat pe Sine!



Primind pe Fiul de pe cruce

Sub sarcina de grea osândă

Prezenţa Tatălui v-aduce

A harului ceresc izbândă”.



El strigă azi ca un Părinte

Ce mai scrutează largul zării :

”Împacă-te, te rog fierbinte,

cu Dumnezeul îndurării !”



A răguşit ambasadorul

Cât a strigat înspre mulţime

Ca astfel să-i aprindă dorul

După cereasca înălţime.



Stau oamenii şi îl ascultă,

Iar alţii dau din cap, se miră.

E cineva din lumea cultă

Ce dispreţuitor respiră.



Privirea lui superioară

Ar vrea să-ntrebe-n tot momentul :

”Să cred chiar pentru-ntâia oară ?

Dar care-ţi este argumentul ?”



Apostolul nu se opreşte

Din pledoaria-nflăcărată.

Şi Duhul Sfânt îl întăreşte

Să ducă Vestea minunată.



Isus muri dar azi e-n slavă!

El Tatălui Îi vede Faţa.

Şi orice inimă bolnavă

Crezând în El primeşte viaţa!…





*************









28.02-2002