Poezie Dima (2)

DIMA



E miezul nopţii peste Roma.

Vuiesc departe-n largi ecouri,

Pe mare, tunete de nouri

Şi-n stradă iureş de Sodoma.



Glumesc atâţia cu păcatul

De parcă viaţa capăt n-are

Când moartea cu a ei chemare

Ne va-ntrerupe alergatul.



Se-aud şi marşuri triumfale

Când necredinţa-n hohot râde

De iad, de Cer, de-al morţii gâde

Trecând tăcut şi deal şi vale.



Se pregătesc gladiatorii

Să-şi poarte lupta sângeroasă.

Din camera igrasioasă

Apostolul scrutează norii.



El a-nfruntat cu bărbăţie

Atâtea valuri ucigaşe

Şi mii de spirite trufaşe

Care-au dat lumii doar robie.



Purtând la Neamuri Vestea Bună

Prin adunări de el formate

Cu Duhul Sfânt, cu dor de frate,

El, Pavel, gândul şi-l adună.



În dorul său e toată stima

Spre Timotei, spre Tit în Creta.

Dar parcă vede silueta

A unui tânăr numit Dima.



La început fusese bine

Zidit de Pavel în credinţă.

Dar îi era cu neputinţă

Să se smerească mult pe sine.



Şi Dima copleşit de taine

Care-l vrăjeau pe neştiute

L-a părăsit pe Pavel iute

Punându-şi ale nopţii haine.



Şi pleacă … Oare unde merge ?

Spre care sat, spre ce oraşe ?

Cu-atâtea gânduri pătimaşe

Spre care cer o să alerge ?



Ce forţe l-au robit deodată

De şi-a pierdut din suflet zelul

Şi-a ruginit în duh inelul

Ce i l-a dat cerescul Tată ?!…



Cum a uitat el Legământul

De dragoste şi pocăinţă

Când a primit acea credinţă

Vestită pe întreg pământul ?!…



El a primit învăţătura

Şi-n suflet vestea păcii sfinte

Chiar de la Pavel, drag Părinte,

Prin care s-a-ntregit Scriptura.



Şi-acum, ah!, Dima-l părăseşte

Visând la glorii trecătoare

Care-l târăsc înspre pierzare

Pe-acel ce lumea o iubeşte.



Mai sunt pericole subtile

Pândind pe tineri în răscruce.

Revino Dima, nu te duce

Să-ţi iroseşti şi nopţi şi zile.



Rămâi cu fraţii-n rugăciune,

Cu cei ce plâns-au pentru tine

Ca să-nţelegi cum se cuvine

A harului etern minune!



Prea multe lumea îţi îndrugă.

Nu alerga după himere.

Vei pierde zâmbet şi putere

Şi celui rău îi vei fi slugă.



De vrei să scapi de vechea fire,

De multe patimi şi de glume,

Ca Duhul Sfânt să te îndrume

Isus te-aşteaptă cu iubire.



Deci lasă astăzi calea largă!

Iubirea Mielului ne strânge.

Şi stăm mereu sub al Lui sânge

Păcatele să ni se şteargă.







*********************





27.02.2002