Poezie TIMIDITATE

TIMIDITATE



- Ce îmi aduceţi voi, cuvinte,

De-mi daţi ocol şi nu-ndrăzniţi

Să-mi spuneţi dorul cel fierbinte

Pe care-atâta îl păziţi ?



- Din Ţara unde nu e noapte

Şi unde lacrimi nu mai sunt,

Purtăm cu noi senine şoapte

Şi le aducem pe Pămînt.



- În lumea asta zgomotoasă

Cum veţi putea oare vorbi

Când şoapta voastră cea sfioasă

Ca un suspin se va topi ?



- Menirea noastră nu-i o luptă

Cu-armatele de decibeli,

Ci este pacea ne-ntreruptă

Mereu plantată-ntre rebeli.



- Dar cine să v-asculte sfatul

Cu-al păcii har din Cer adus

Când oamenii iubesc păcatul

Şi nu-L urmează pe Isus ?



- Noi ştim că-n lumea vinovată

nimic nu-i bun, totu-i pe dos.

Deci nu vom proclama vreodată

Vreun adevăr fără Cristos.



- În lumea rea a disperării

Cum veţi lupta cu nişte lei

Când urlă valurile mării

Şi sus pe cer se strâng nori grei ?



- Din Cer venim, chiar de la Tatăl,

s-aducem un mesaj de har.

Şi cine vrea s-asculte, iată-L:

Isus e viu! El vine iar!