Poezie TAINA TAINELOR

TAINA TAINELOR



Ai coborât din cer, Isuse,

când Duhul Sfânt Te-a zãmislit

în trupul gingaş de Fecioarã

precum de mult s-a prevestit.



Puteai sã vii cu chip de Înger,

de-Arhanghel sfânt în ceas suprem.

Dar ai luat un trup de tinã

şi Te-ai nãscut în Betleem.



O, câtã sfântã mãreţie

degajã ieslea Ta Isus

spre care ceru-ntreg priveşte

cu imn de glorii fãr'apus !



Stau lumile nenumãrate

ce se ascund în Empireu

s-admire ne-ncetat minunea

ce Te învãluie mereu.



Ce Te-a fãcut sã vii în lume

sã dai, un ceas, uitãrii tot :

şi tron şi Nume fãrã seamãn

YAHVE, IEHOVA - SAVAOT ?



Intrând pe poarta lumii noastre

cu trupul Tãu printre duşmani

ai luminat întreg pãmântul

cel întinat de mii de ani.



Pornitu-s-a-n Eden urgia.

Dar Tu-ai venit în lumea rea

s-o vindeci şi sã-i dãrui viaţă,

sã mori Tu Însuţi pentru ea.



Ce-aveţi voi, oare, vânturi negre

cu Pruncul cel nãscut pe fân

ce-aduce lumii izbãvire

ca Rob supus, nu ca Stãpân ?



*

O tainã mai presus de fire

ascunde chipul cel senin.

Degrab' Maria-L înfãşoarã

în scutece de proaspãt in.



Şi-apoi la piept ca pe-o comoarã

trimisã ei acum din cer

Îl strânge mama cu iubire ...

Afarã-i frig, aproape ger,



dar cald e-n sufletul Mariei,

al roabei Celui adorat.

Ce har ! Ce binecuvântare

Fecioare-i sfinte i s-a dat !



Ea n-are vorbe sã explice

misterul Fiului nãscut.

Chiar de-ar avea, cine-o va crede

din cei ce-o vor fi cunoscut ?



O, câte lacrimi mama sfântã

nu le-a vãrsat pe perna ei

când auzea cum bârfitorii

o insultau fãrã temei !



Dar ea pãstra in sine taina.

Iar Fiul ei creştea mereu

ca Fiu de Om cu trup de carne

dar şi ca Fiu de Dumnezeu.



Cu Iosif va lucra-mpreunã

ca un tâmplar în Nazaret.

Dar într-o zi de cer aleasã

El va apare ca Profet,



Mesia, Domn şi Fiu lui David,

Isus, Odrasla lui Işai ...

Dar într-o zi, murind pe cruce,

va despuia al morţii strai.



Dar pân'atunci, o, tu, Marie,

vegheazã-L cu-al iubirii cânt

cãci nu e doar al tãu Copilul

ci-i Fiul Celui veşnic sfânt !