Poezie Vestea buna (3)

VESTEA BUNÃ



Pe câmpul Betleemului

cu două mii de ani încoace

câţiva păstori duceau o veste

spre oamenii cei fără pace.



Un înger a venit din ceruri

atunci cu-această Veste mare.

Şi el le-a zis: "O, nu vă temeţi!

Vi s-a născut un Prunc de soare!"



Păstorii-au vrut să se convingă,

să afle-n fapte bucuria.

Şi L-au găsit pe Prunc în iesle

vegheat de Iosif şi Maria.



Şi ei au dus întâi anunţul

la bacii din împrejurime:

"Azi s-a născut Mântuitorul

cel coborât din zări sublime!"



"Dar L-aţi văzut ?", întreabă unul

cu faţă şi priviri semeţe.

"Desigur, e acolo-n iesle

şi-i ne-ntrecut în frumuseţe!"



"Eu nu pot crede una-două!

Vreau mărturie serioasă.

O peşteră întunecată,

un grajd să-i ţină loc de casă ?!..."



Şi Vestea zboară mai departe

înfiorând toată cetatea.

Irod, tiranul ros de teamă,

şi-arată grabnic răutatea.



Şi-astfel Rahela-şi plânge fiii.

E-un râu de sânge la Efrata.

Dar vine ziua când irozii

îşi vor lua cu toţii plata.



Dar pân'atunci mii de Rahele

pe mii de plaiuri vor mai plânge

a lor odrasle preaiubite

ce zac în pulbere şi sânge.



Şi Vestea dusă de păstorii

din Betleemul din Iudeea

cutreieră şi astăzi lumea

senină ca şi-n vremea-aceea.

*

Prietene, tu-asculţi Cuvântul

Sublimului ce umple zarea,

care-a venit ca Prunc în lume

ca să ne dea prin har iertarea ?



Eşti tu un vestitor al păcii

spre alţii fără de zăbavă ?

Îţi este inima o iesle

pentru Copilul sfânt din slavă ?



E plină lumea azi de rele.

Tu du-te, deci, cu Vestea Bună

de vrei să ai în slăvi eterne

chiar de la Dumnezeu cunună!