Poezie Zbor prin noapte

Tot nu e mal şi iar nu-i mal -

Doar marea cu obrazul vânăt

Şi ochiul hâtru de pumnal

Îţi suge sufletul din vână.



E noapte iar şi iar nu-s zori

Doar marea stelele absoarbe;

Tot taie cârdul de cocori

Drum spre-orizonturile oarbe.



Îs stele sus şi stele-n jur,

Şi jos lucesc aceleaşi stele,

Iar păsările zboară dur

Orientâdu-se prin ele.



Bat, bat aripele mereu

Lăsând în urmă drumuri arse;

În noaptea mării e-aşa greu

Să recunoşti stelele false!



Iar marea stă la pândă jos,

C-or socoti-o, poate, cerul,

Să le cuprindă fioros,

Să le înghită Adevărul.



Păsări atrase-aşa uşor

De stele-n mare reflectate,

Pierdură lupta lor din zbor,

Rămân în mare înecate.



Altele zboară fremătând

De tot mai sus, mai sus se-nalţă,

O mare-n jos îndepărtând

La istovire, dar în viaţă.



S-or ridica necontenit,

Ca, însfârşit, fără de grele,

Ori vor întra în răsărit,

Ori vor ajunge până-n stele!