Poezie zvacniri

Inscris in noi adanc e-adamul,

Durere-n sufletul legat,

Pacatul musca,iar edenul,

in zari dispare pas cu pas.



Si doare legea cea haina,

si crunt ne infasoara lent;

ca intr-o colivie fiinta,

ce-a fost creata pentru-etern.



Si despartiti de creatorul,

pe rotocolul pamantesc,

muscam otrava si pacatul,

smulgandu-ne din brat ceresc.



Nu pentru plaiuri de durere,

nici pentru groaza si infern!

Ci pentru cer,pace,putere,

am fost creati candva de El.



De ce sa sune neputinta,

Cu-al ei ecou sub rana grea?

Cand El intinsa are mana,

Ne striga pentru-a ne salva!



Un scump Mantuitor ne cheama,

La jertfa Sa de pe Calvar,

ca sa-ntelegem ce deplina

e mantuirea Sa prin Har.



Caci de ne-am sbate-o viata-ntreaga,

un gand sa curatim in noi,

zadarnic! Am fi plini de truda;

si deznadejde-ar fi suvoi.



Caci doar prin har si-a Sa iubire,

prin Duhul Sfant trimis din cer,

noi rastignim a noastra fire,

biruitori peste infern.



Cat de slavit e-al nostru Mire!

Cum am putea sa-i rasplatim?

Nu vom putea,dar cu iubire

in inima noi sa traim.



Si-a noastra inima sa bata,

in orice gand doar pentru El,

Ca al Sau chip in noi sa poata,

sa ia fiinta-n orice fel.



Iar cand intra-vom sus pe poarta,

il vom vedea pe scumpul Miel;

Si vom fi transformati indata,

prin harul Sau vom fi ca El.



Rom829