Poezie PE MUNTE, ISUSE!

PE MUNTE, ISUSE!



Pe munte, Isuse, dă-mi voie s-ascult

Cuvântul ce-mi place atâta de mult,

prin care Tu chemi, către cerul cel Sfânt,

pe-oricine din lumea acestui pământ.



Pe munte, Isuse, dă-mi voie s-adun

Cuvântul cel care mă face mai bun

şi strigă prin veacuri, oricui de-orice neam:

"Primeşte tu viaţa, cu-al păcii balsam!"



Pe munte, Isuse, dă-mi voie să sorb

Cuvântul ce-aduce lumini unui orb

şi-mparte şi astăzi, voios, orişicui

speranţa, credinţa şi dragostea lui.



Pe munte, Isuse, dă-mi voie să strâng

alin pentru-aceia ce-n lume mai plâng,

Cuvântul ce lasă în sufletul trist,

din cer bucurie şi zări de-ametist.



Pe munte, Isuse, aş vrea să respir

Cuvântul mai scump ca un aur de-Ofir,

puterea ce viaţa prin har mi-a schimbat,

spre noua Cetate din cerul curat.



Pe munte, Isuse, în slavă pierdut,

pătruns de-adorare, cu sufletul mut,

ascult simfonia cea plină de cer,

cu notele-i calde spre orice ungher.



Pe munte, Isuse, postind bucuros,

uitând orice jale din lumea de jos,

eu vreau tot Cuvântul pe suflet să-mi scrii,

să-l port către alţii cu inimi pustii.



Pe munte, Isuse, aproape de Rai,

Tu poţi, prin iubire, orice să-mi mai dai.

Iar crucea amară de-ar fi cât de grea,

Cuvântu-Ţi vegheze în inima mea!



Pe munte, Isuse, aş vrea să rămân

o viaţă întreagă pe pietre, pe fân.

Ca Iacov să-mi plec ostenit capul meu

şi-apoi să văd scara ce urcă mereu.



Pe munte, Isuse, nu-i numai un vis.

Tu-aştepţi pe oricine aşa cum e scris.

Urcaţi deci, prieteni, mai plini de avânt

să strângeţi în inimi Cuvântul cel sfânt!



O haină curată din raze cereşti

pe munte cu Domnul în slavă primeşti.

Deci urcă mai grabnic spre-un sfânt Jubileu

cu cântec de-osana: “Isus e al meu!”