Poezie ZBURAŢI, VOI GANDURI!

ZBURAŢI VOI, GÂNDURI!



Zburaţi voi, gânduri ale mele,

spre crucea Celui răstignit,

prin taina suferinţei grele

să înţeleg cât m-a iubit!



Zburaţi pe-a vântului aripă,

sfidând şi timp şi depărtări,

oprindu-vă mai mult de-o clipă,

iar, pe-ale Golgotei cărări!



Zburaţi, voi, gânduri, cu iubire,

către Iubirea Celui Sfânt,

ce-a părăsit a ei mărire,

să stea trei zile în mormânt!



Şi cum Iubirea, niciodată,

nu va sfârşi ca un învins,

ea a prins aripi şi deodată

s-a înălţat în Necuprins.



Zburaţi, voi, gânduri printre stele,

spre Cel ce moartea dezbrăcând,

S-a înălţat mai sus de ele,

rod pentru Cer din plin purtând!



Când mulţi o părăsesc în stradă

şi nu-i primesc divinul har

ea, Dragostea, aduce roadă

şi-atunci când sufere cu-amar.



De vrei, tu frate, ca în viaţă

să fii smochinul roditor,

urmează-a Domnului povaţă

smerit, atent şi răbdător.



Nu te înspăimânta, nu plânge

când crucea ţi-e mai grea ca ieri!

Urcând cu ea, rod bun vei strânge,

spre Raiul plin de mângâieri.



Zburaţi, voi, gânduri toate-toate,

spre zarea Patriei de sus,

acolo unde, prin dreptate,

domneşte-n veci blândul Isus!



Zburaţi, voi gânduri, prin credinţă

şi-aduceţi-mi un spic din Rai,

cu-a bucuriilor fiinţă,

pentru al lumii noastre vai!



Şi sfredelind prin rugi văzduhul,

spre tronul Celui Adorat,

călăuziţi-vă prin Duhul,

ce la Rusalii ni s-a dat.



Şi când din Rai vă veţi întoarce,

în aste vremuri de apoi,

pe-aripi de cânt, ce bine-aţi face,

să mă luaţi în cer cu voi!



O, vino Doamne bun din slavă

pentru Mireasa Ta din văi!

Separă grâul de-orice pleavă,

să fiu şi eu cu sfinţii Tăi.