Poezie ILUZIILE MELE (1)

ÎNĂLŢIMILE MELE



Fie, Doamne, înălţimile mele

dincolo de soare, de lună, de stele,

să umblu statornic întruna pe ele.



Fie, Doamne, înălţimile toate

de rugi, de iubiri, de nădejdi, de dreptate,

să umblu pe ele cu gânduri curate.



Fie, Doamne, înălţimile sfinte

ca floarea de stâncă cea fără cuvinte,

să umblu pe ele, cu Tine, Părinte.



Fie, Doamne, înălţimile rare,

spre lumea întreagă ca raze de soare,

să umblu pe ele cu multă răbdare.



Fie, Doamne, înălţimile bune

repere de haruri, pe-ai Tăi să-i adune,

când îngeri din trâmbiţi încep ca să sune.



Fie, Doamne, înălţimile mele

cărări de-adăpost, în vremuri rebele,

să umblu cu Tine, Isuse, pe ele.



Aproape să fiu de a Ta revenire

purtându-Ţi lumina în ochi şi-n privire.

Izvorul meu fie divina Iubire.