Poezie DIN VĂI SPRE ÎNĂLŢIME

DIN VĂI SPRE ÎNĂLŢIME



E-atât de bine sus pe munte

să contemplezi seninul zării!

Dar pot să curgă lacrimi multe

mai jos în valea disperării.



E minunată părtăşia

cu Domnul pe-nălţimi celeste.

Dar tot a Lui e bucuria

să duci în văi a păcii veste.



O, Doamne, către zări senine,

aş vrea să-mi dai şi mie voie

să Te urmez smerit pe Tine,

ca Moise, ca Enoh, ca Noe!



Dar drumul Tău trece, Isuse,

prin neagra lume de păcate,

unde iubirea Te aduse

să porţi o cruce grea în spate,



să porţi în ea povara noastră,

să treci prin moarte şi-nviere.

Şi-apoi în zarea cea albastră,

să Te înalţi, cu-a Ta putere.



Ajută-mă, o, Doamne sfinte,

până s-ajung pe înălţime,

să nu uit Golgota fierbinte

şi crucea dragostei sublime!



Să mă jertfesc de bunăvoie

păstrându-mi cugetul curat,

fiind ca vasul de aloie

pe capul Tău cel sfânt turnat.