Poezie Metanie

Doamne, fă din suferinţă,

Pod de aur, pod înalt,

Fă din lacrima velintă

Ca intr-un pat adânc şi cald.



Din lovirile nedrepte

Faguri facă-se şi vin.

Din infrângeri, scări şi trepte,

Din căderi, urcuş alpin.



Din veninul pus in cană

Fă miresme ce nu pier.

Fă din fiecare rană

o cădelniţă spre cer;

Şi din fiece dezastru

si crepuscul stins în piept,

Doamne, fă lăstun albastru

si fă zâmbet înţelept.