Poezie O PRIVIRE

O PRIVIRE



Pe un munte foarte mare

stă apostolul Ioan

şi se uită spre Cetatea

din cerescul Canaan.



E-un oraş cum nu e altul

de măreţ şi de sublim.

El e mama ce ne-aşteaptă:

Noul sfânt Ierusalim.



Unde voi găsi cuvinte,

fraţilor, să vi-l descriu ?

Eu doresc cu voi, de-asemeni,

în acest Oraş să fiu.



Am bătut în astă lume

multe drumuri cu noroi.

Dar pe străzile de aur

vom păşi cândva şi noi.



Braţ la braţ vom fi cu Domnul

dacă-n lume L-am urmat

şi în viaţa noastră scurtă

L-am iubit cu-adevărat.



În Oraş vor fi Profeţii

care-au plâns şi-au suferit

şi pentru Isus, ocara

să o poarte, au primit.



Şi Apostolii Scripturii

ce-au vestit Mesajul Sfânt,

cu iubire-n astă lume

şi în fapte şi-n cuvânt.



O privire de credinţă,

de pe-acelaşi munte-nalt,

s-o arunce orişicine

azi spre ţărmul celălalt.



Iar de n-aţi ajuns pe munte,

să fiţi sfinţi ca şi Cristos,

nu abandonaţi urcuşul,

rămânând la poală jos.



Domnul, iată, vă ajută

să urcaţi mereu-mereu,

insistând în rugăciune,

prin credinţă-n Dumnezeu.



De-aţi scăpat cumva piciorul

într-o piatră, într-un spin,

Mâna Tainică se-ntinde

să vă dea din nou alin.



Nu e mult până la ţintă,

pân-la Vârful cel măreţ.

Chinul suferit se uită.

Numai dragostea-i de preţ.



Şi de Sus doar c-o privire,

de credinţă şi de dor,

veţi scruta Ierusalimul,

lăsând tot ce-i trecător.