Poezie Mama (8)

MAMA





Fiinţă plină de iubire

în tot ce faci, în tot ce crezi!

Pe faţa ta văd fericire

din nou, în casă când ne vezi.



Tu eşti aceeaşi, peste anii

ce trec mereu, tot plini de rod:

şi-n fericitele Betanii

şi în teroarea lui Irod.



Tu eşti izvorul de putere,

nădejdea care nu s-a stins

şi sfatul plin de mângâiere

şi dorul cel de necuprins.



Tu te înalţi spre lumi de vise,

pe-aripa sfintei rugăciuni,

cu braţele mereu deschise,

pentru copiii răi şi buni.



O, câte nopţi şi câte zile,

te-ai dăruit cu-atâta drag,

acestor gingaşe zambile,

pe care-acum le-aştepţi în prag!



O, mamă sfântă şi aleasă,

de cer ţi-e sufletul tău plin!

Şi faţa ta e mai frumoasă,

decât petalele de crin.



Noi ţi-am cules de prin grădină,

bujori de soare şi de nea.

Şi câte-o rază de lumină,

îţi va trimite orice stea.



Primeşte caldă mulţumire,

cu dorul nostru cel mai sfânt.

Să ai în viaţă fericire

şi sus în cer şi pe pământ!