Poezie PSALMUL MĂRII

PSALMUL MĂRII





Intrând în marea vălurită

am întrebat un val grăbit:

- Ce duci spre plaja însorită,

în glasul tău neobosit ?



- De fapt nu eu, ci unda mării,

îmi spuse valul în urechi.

Eu nu-s decât un glas chemării,

către nisip din timpuri vechi.



Nisipul stă pe ţărm şi-aşteaptă

talazul cel purtat de vânt.

Ce mare operă-nţeleaptă

creiat-ai, Doamne, pe pământ!



Cum ţărmul mării de milenii

aşteapt-un val răcoritor,

aşa, prin viaţa-mi de bejenii,

Te-aştept, Isuse, cu mult dor!



Şi tot ce este-n atmosferă,

în mare, pe pământ şi-n cer

îmi spun că dintr-o altă Sferă,

Tu vei veni, divin Mister,



şi vei străbate-ntreg văzduhul,

ca Dumnezeu victorios,

să Te descoperi iar prin Duhul,

celui smerit şi credincios.



Şi lumea-ntreag-o să Te vadă,

ca Împărat peste-mpăraţi,

chiar cei ce Te-au hulit în stradă,

călcând pe miei nevinovaţi.



"El vine iar !", îmi spun şi valul,

lovind al ţărmului nisip,

şi muntele din nori şi dealul

şi pasărea cirip-cirip.



Dar cum stăteam privind natura,

cea plină de semnale noi,

am auzit vorbind Scriptura:

- "Eu, Domnul, sunt mereu cu voi!



Duceţi-vă în lumea-ntreagă,

vestind Cuvântul Meu de har,

ca orice suflet să-nţeleagă

iubirea Mea de pe Calvar.



Iar cei care-au primit Cuvântul

să crească-n crez şi-n caracter.

Şi-astfel să umplu tot pământul,

cu binecuvântări din cer."