Poezie ZMEUL LUI VIRGIL

ZMEUL LUI VIRGIL





Într-o zi cu cer de-april,

se-nălţa în premieră,

ca un zbor spre-o nouă sferă,

zmeul lui Virgil.



Însă vântul cel dibaci

i-l smuci pe neaşteptate

întrebându-l : - "Măi fârtate,

ce vrei tu să faci ?"



"Să mă joc, de bună seamă!"

scurt, băiatul i-a răspuns.

Dar furtuna, vai, ce dramă!,

zmeul i-a străpuns.

*

Vântul lumii şi azi bate.

Zborul către cer e greu.

Tu priveşte, dragă frate,

către Dumnezeu.



Când vrăjmaşul te atacă,

cu vreun gând după arginţi,

nu lăsa un ceas să treacă,

fără rugi fierbinţi.



Pune preţ pe ascultarea

de Cuvântul lui Isus.

Dacă-I vei urma cărarea

n-ai să cazi răpus.



De-ţi întunecă văzduhul

corbii ameninţători,

tu înalţă-te prin Duhul

dincolo de nori.



Pentru alţii fii în rugă

un preot mijlocitor.

Duhul celui rău să fugă:

fii biruitor!