Poezie PRIETENUL BUN

PRIETENUL BUN





Prietenul bun e un frate,

iubind şi-n necazul cel greu.

Când vântu-ncercărilor bate,

statornic rămâne mereu.



Prietenul bun nu se teme,

s-ajute pe-oricine-n nevoi.

El rabdă ocări şi blesteme,

pe drumul cel plin de noroi.



Prietenul bun este-ntruna

purtat de al dragostei dor.

El ştie să-nfrunte furtuna,

când soarele său e în nor.



Prietenul bun e alinul

ce-l află un suflet rănit.

El poate s-aducă seninul

c-un singur cuvânt potrivit.



Prietenul bun nu aşteaptă

răsplată în stil egoist.

El merge pe calea cea dreaptă

şi-atunci când e singur şi trist.



Prietenul bun pentru viaţă,

de-l ai, preţuieşte-l oricând.

Şi-ascultă-i frumoasa povaţă,

jertfindu-i prinosuri de gând.



Prietenul bun e cu tine,

de vrei să-L primeşti chiar acum.

Din ceruri, o, iată-L cum vine,

să mergeţi pe-al Raiului drum.



Pe calea îngustă şi plină

de pietre şi spini uneori,

Isus îţi oferă lumină

şi raze ce trec peste nori.



Răbdare îţi dă îndelungă

putere să treci prin mânii,

vrăjmaşii din cale-ţi alungă

prieten de-acum să le fii.