Poezie ISUS ÎN CETATEA NAIN

ISUS ÎN CETATEA NAIN



Isus era în căutare

De oameni sfinţi în Israel.

Sutaşul cu credinţă mare

Pentru-al său rob veni la El.



Minunea n-a fost amânată

ci-ntocmai s-a înfăptuit.

Simţit-a robul dintr-odată

Cum boala grea l-a părăsit.



Isus ascultă şi se miră

De vorbele-acelui păgân

Prin care ceru-ntreg respiră

Iar cei răi împietriţi rămân.



Şi merge Domnul mai departe

Într-o cetate, în Nain,

Ducând o viaţă fără moarte

Şi celor mulţi ceresc destin.



Dar când Se-apropie de poartă

El vede-un trist şi lung convoi :

O văduvă un fiu îşi poartă

Pe drumul lumii de apoi.



Ducea întreaga-i mângâiere.

Speranţa ei atunci murea.

Era albită de durere …

Isus cu milă o privea.



Aşa priveşte El pe-oricine

E singur azi pe-acest pământ

Să-i dea speranţă, să-l aline

Cu bucurii din cerul sfânt.



De le primeşte drept iertare

Doar prin Cuvântul Său cel viu

Îi este viaţa sărbătoare

Şi oază într-un larg pustiu.



De n-ai pe nimeni să-ţi vorbească,

Să te-nţeleagă în vreun fel,

Durerea să ţi-o cântărească,

Isus ar vrea să vii la El.



Să nu mai bâjbâi pe-a ta cale

Căutând un dram de fericiri

Dar care-nseamnă plâns şi jale

Pe tot cuprinsu-acestei firi.



El i-a zis văduvei sărmane

Cu glas prietenos şi blând

Ce-nvinge şi oştiri duşmane

Când le arată primul gând :



”Nu plânge!” Şi-a atins sicriul

În care zăcea trupul mort.

La viaţă l-a chemat pe fiul

Ce părăsise-al lumii cort.



Privea mulţimea-nmărmurită

Minunea harului divin.

Iar mama era fericită

Să-şi capete al ei alin.



Şi mortu-ncepe să vorbească :

E viu acum doar prin Isus.

Şi toţi încep ca să-L slăvească

Pe Cel ce moartea a răpus.



Poporul simte cercetarea

Care din cer i s-a făcut.

Cunoaştem noi acum lucrarea

Părintelui din nevăzut ?



Că El ne dă încă o clipă

De har ceresc să ne trezim.

Şi sub a dragostei aripă

Ca vii din moarte să-L slujim.



Cel înviat acum vorbeşte

Şi spune lumii de Isus.

Şi astfel Vestea păcii creşte

Ca Soarele fără apus.



Să răspândim tot mai departe

Şi noi miresmele de har

Căci azi nu mai suntem în moarte

Şi nu ni-i viaţa în zadar.



El schimbă bezna în lumină

Şi doliu-n bucurii cereşti.

O, vino tu, cel plin de vină,

Azi la Isus aşa cum eşti !



Şi vei primi o viaţă nouă

În locul tristului sicriu,

Şi haruri noi ca stropi de rouă

Şi-n piept o inimă de fiu.



***********



10-02-2002