Poezie PIETRELE

PIETRELE



(scrisă pentru 2.08.1986)



Astăzi pun o nouă piatră

La a vieţii mele vatră.

Vatra mea nu-i vatră mare,

Dar se-nalţă către soare.

Pietrele-s treizeci şi şase

Şi-s de-atâtea vânturi roase.

Au căzut pe ele ploi,

Multe valuri şi nevoi.

Mi le-a dat cerescul Tată

Să le strâng ... şi El să scoată

Un altar curat din ele,

Chiar şi pentru vremuri grele...

Un altar de rugăciune

Şi-n necaz şi-n vremuri bune.



Dorul Tău, Stăpâne Doamne,

Înfruntând frigul de toamne,

Să-l ridice cât mai iute

Şi, cu alte pietre sute,

Martor sfânt să fie-n lume

Pentru gloriosu-Ţi Nume!



*

Doamne, eu Te rog fierbinte,

Astăzi să-Ţi aduci aminte

Că şi eu sunt piatră vie,

„piatră care-Ţi place Ţie!”

Şi nu fug de-a Ta cioplire

Când mă cauţi din privire.



Chipul Tău să-l pui în mine

Prin necazuri şi suspine.

Vreau ca-n urma şlefuirii

Să-Ţi prind Ziua Întâlnirii

Şi să zbor prin căi lactee,

Îmbrăcat în curcubee,

Curcubeu de piatră rară

Din eterna primăvară.

Şi pe culmi de soare pline

Să fim pururea cu Tine!