Poezie DIN IUBIRE, TE-AI JERTFIT

DIN IUBIRE TE-AI JERTFIT





Prin jertfa TA, ai devenit iubire

Pe crucea grea in chinuri, ai murit

Viata, TI-ai dat, ca s-avem, mintuire

In OM, te-ai intrupat, si-ai suferit



Si moartea rusinoasa, ai patimit

Si trupul TAU, a fost zdrobit pe cruce

Pe lemnul jertfei,ai fost tintuit

Ca toti, la TATAL, sa putem ajunge.



Si slava TA,nu te-a impiedicat

Jos, sa cobori si sa fii muritor

Si omenirii-ntregi, ai aratat

Din jertfa, ai devenit, MINTUITOR.



Blestemul, greu in care m-am nascut,

TU, l-ai spalat, cu singele-ti curat

Si totul, din iubire, ai facut

Cind, TATAL, TAU, ti-a spus, c-aregretat.



A regretat, ca-i LUI, copii creati

Doar, spre pacat si rau aveau pornire

La moarte, a hotarit, sa fie dati

Doar, TU, ISUS, prin jertfa-ai pus oprire



Din slava LUI, si din a lui marire

In om s-a intrupat, si s-a nascut

Cu scopul, de-a aduce mintuire

EL, din iubire, toate, le-a facut.



A vindecat, bolnavi si indraciti,

Si a facut lucrari nemaivazute

Aindreptat, pe cei ce-s rataciti

Umblau, orbecaind pe cai pierdute



O, mare mila L-a cuprins de oameni

Si EL, pe toti a vrut sa ii salveze,

Pe toti, a vrut ca sa si-i faca semeni

Cu EL, la ceruri sus, ca sa troneze.



ISUS, stia chiar tot ce va urma

Pe apostoli, i-andemnat, sa se supuna

EL, tuturor, le-a spus de moartea SA

Si apoi, de invierea ce-o sa vina



Si cind la ceruri DOMNUL, s-a urcat

EL, le-a promis, ca va venii sa-i ia

Ca pentru vesnicii, va fii imparat

Pentru acei, ce calea-I, vor urma



Si pentru cei ce cu sfintenie, mare

Poruncile care le-a dat, vor tine

Pentru acei care merg drept, pe cale

Aceea, vor avea parte de bine



Si cind pe nori, va revenii in slava

Ca sa isi ia turma in stapinire

Aceasta, gloata mica cei e draga,

Ca sa o duca inspre, nemurire



Acolo, unde TATAL, ii asteapta

Ingeri, de bucurie, vor cinta

Acei, care au umblat,pe calea dreapta

Cu, totii, sus, la cer,cu EL, vom sta.



amin