Poezie BIRUINŢA NEPRIHĂNIRII

BIRUINŢA NEPRIHĂNIRII



Războinic, pune-ţi podoaba,

Încinge-Ţi sabia acum!

Deci, urcă-n car cu toată graba

Să fii biruitor pe drum.



Să aperi astăzi Adevărul

Când erezia este-n toi.

Tu vezi că lupu-şi schimbă părul

Făcând ravagii printre oi.



În luptele ce prind contur

La fiecare pas grăbit

Ajută-mă să fiu mai pur

În drumul cel neprihănit.



Blândeţea Ta e în pericol

Atâţia o dispreţuiesc

Precum e fondul cel agricol

De cei ce în oraş trăiesc.



Tu ne-ai chemat s-o cultivăm

Cu orice preţ în caracter

Căci doar astfel ne-asemănăm

Cu Tine, Fiule din cer.



Fii scut pentru neprihănirea

Ce-n Legea veche n-o găsim.

Şi ea ne-nvaţă că iubirea

E vie doar când o trăim.



Ridică-Ţi dreapta Ta în sus

Să vină azi orice popor

La masa Ta cu dor nespus

La apa vie din izvor.



Pe tronul inimii domneşti

Pe Tatăl sfânt Tu Îl impui

Făcând din oamenii fireşti

Umilii servi de dragul Lui.



De-aceea Tatăl Tău Te-a uns

Cu untdelemn de mare preţ

Să porţi o cruce ca răspuns,

Să-nfrunţi şi moarte şi dispreţ.



Iar Nunta Ta e-un falnic vis.

Mireasa-i pregătită-n Duh.

Dar ca să fim în Paradis

O, vino Doamne, în văzduh!