Poezie ARUNCĂ-ŢI MREAJA!

ARUNCĂ-ŢI MREAJA!



Aruncă-ţi mreaja-n partea dreaptă

Cum Domnul personal ţi-a spus.

Şi vei urca treaptă cu treaptă

Prin ascultare tot mai sus.



Celor flămânzi, dar nu de pâine,

Ci de cuvântul salvator,

Tu să le spui că poate mâine

Veni-va Mirele pe nor.



Când aruncăm spre oameni mreaja

Cea pentru Mirele ceresc

Vom anula mai bine vraja

Plăcerilor ce ne momesc.



S-au dus pescarii pentru peşte

S-aducă hrană-n casa lor.

Când ascultăm dumnezeieşte

Pe drumul crucii nu-i uşor.



Ne va lua cu-asalt nevoia

De-a fi noi înşine oricum

Şi ca-n final să facem voia

Acestei lumi pe-al vieţii drum.



„Aruncă-ţi mreaja!”, spune Domnul

În locul indicat de El.

Nu te lăsa răpus de somnul

Ce-i doar al cărnii tale ţel.



El te păzeşte de eşecuri

Când Îl asculţi în chip smerit

Semnând credinţei tale cec-uri

Ce de la Domnului le-ai primit.



Să crezi că El ştie ce spune

Când evidenţa-i altceva

Înseamnă-a spune-n rugăciune:

„O, Doamne, fie voia Ta!”



Când crezi că rodul tău e-o slavă

Ce încă nu s-a arătat

Atuncea lumea cea bolnavă

Prin Dumnezeu s-a vindecat.



Aruncă-ţi mreaja cu iubire

Spre orice om ce-l întâlneşti

Să-i dea Isus o nouă fire

Din Duhul slăvilor cereşti.



Noi nu suntem decât unealta

Cea folosită pe pământ.

Cuvântul e-un ciocan şi dalta

În mâna Meşterului sfânt.



El curăţă şi-apoi convinge.

El dă un rod la seceriş.

De-un pom cu rod mulţi s-or atinge

Dar nu când are doar frunziş.



Apostolii-au văzut minunea

Când zeci şi zeci de peşti au prins.

Pescarii-nfruntă slăbiciunea

Când de Isus ei s-au convins.



La fel ca ei să fim în viaţă

Ştiind din glasul lui Isus

Că de-ascultăm a Sa povaţă

Curând El ne va duce sus.